Te-am gasit !

Capitolul 3 - Frațiorul

Ajunge in banca. Nu observa ca i-am umblat in telefon. Ora se termina. Ma uit sa fiu sigur ca Victoria mai are de strans si ma duc repede spre Catrina, o apuc de mana si o trag pe hol.
- Ce naiba cauti aici? Mi-ati aflat adresa? Ce vrea organizatia de data asta?
- Stai linistit, ai aceleasi indatoriri, organizatia a inteles dorinta ta de a te departa de sediu, asa ca vei primi misiuni de aici. Eu, batranul kitty si Claus suntem aici ca sa te ajutam. Poti sa o numesti ,,echipa la distanta". Asa impuscam mai multi iepuri deodata. Crede-ma nu e nimic suspicios, asta a cerut cel mare.
- Ok, deci raman aici. Fara implicatii, am dreptul sa fac orice vreau.
- Exact. Acum, am observat ca ai pus ochii pe o eleva de-a mea. Cum ai dat de ea?
- Simpla coincidenta, am vazut-o, am facut rost de informatii, am ajuns aici.
In acel moment Victoria iesi pe usa. Dominik tresari, o salutase rapid pe Catrina si fugi spre ea.
- De ce esti asa de grabita?
- Am de facut niste cumparaturi pentru cina.raspunse Victoria fara sa-si dea seama de ce ii spunea asta unui om cu care nu schimbase nici doua vorbe inainte. -Si de ce ma urmaresti? Spuse ea dupa o pauza de vorbire.
- M-am gandit ca ai nevoie de ajutor la cumparaturi. Intotdeauna e buna o mana de ajutor, nu crezi?
- De ce asa din senin?
- Am simtit nevoia de a ajuta pe cineva. Ce noroc pe capul tau ca acea persoana esti tu. Spun eu cu o uriasa umplere de sine.
- Vai, ce norocoasa sunt ca sunt ajutata de noul meu coleg Dominik! Zise ea cu sarcasm.
Ii zambesc cu caldura.
O tinem tot asa pana la magazin, unde isi alege ea toate cele de trebuinta. La casa iau niste pungi si ma indrept spre iesire.
- Hei! Ce faci cu pungile mele? Spuse ea alergand spre mine.
- Ce? Nu am zis ca te ajut?
- Da, dar credeam ca o sa ma ajuti doar la magazin.
- Un ajutor trebuie dus pana la capat si trebuie si raplatit. Spun eu ducandu-mi mainile la ceafa si continuandu-mi drumul.
- Rasplatit?
- Da, crezi ca am stat atat de mult doar ca sa car niste sacose? Imi este foame si abia astept sa vad ce vei gati din ce ai cumparat aici.
Deodata, simt cum toate sacosele ajung sa se atinga brutal de capul meu, manuite,desigur, de Victoria.
- Ai facut toate astea doar pentru ca iti era foame? Bine, atunci domnule bun la suflet care ajuta pe toata lumea, cara toate sacosele daca esti tu asa de dragut. Zise imbufnata Vicoria.
Nu am mintit zicandu-i ca mi-e foame, dar ceea ce voiam cu adevarat era sa ajung la ea acasa, sa aflu mai multe despre viata ei personala. Ce stalker sunt.
Cand am ajuns in casa modesta, dar plina de viata a acestei fete, am cazut pe jos cu tot cu ceea ce trebuia sa devina cina mea, dar mi-am revenit repede cand un baiat de vreo 13 ani imi apare in fata cu o aliura stilata si bossy.
- Sa ghicesc ca insfarsit si-a gasit sora mea un prieten prin look-ul si comportamentul ei ciudat si lipsit complet de stil?
- Poti spune si asa...esti cumva fratele ei?
- Iti vine greu sa crezi ca suntem rude de sange? Stiu, si mie.
Baiatul e cam plin de sine, ceea ce e cam ciudat avand in vedere ca nu sunt prea departe de el, dar ma poate ajuta.
-Oh, vad ca v-ati cunoscut, el e fratele meu, Cristian.spuse Victoria dupa ce veni din bucatarie.
- Incantat de cunostinta, imi spuse el cu un zambet dragut pe fata.
- Incantat. Rapund eu in aceeasi maniera.
- Ok baieti, va las sa vorbiti cat pregatesc eu ceva de mancare.
Victoria ne lasa sunguri. Cristian era un baiat destul de inalt, ceea ce m-a facut sa am dubii cu privire la varsta lui. Avea parul negru putin lasat peste ochi,dar prin care trecea mereu cu mana, dar ceea ce iesea cel mai mult in evidenta era imbracamintea. Cred ca era imbracat mai bine decat mine, dar totusi nu lasa impresia de chinuiala. Era o tinuta stilata, dar decenta si comoda, potrivita pentru casa.
- Esti interesat de moda sau lucruri de genul asta?zic eu.
- Da, ma respect. Spuse baiatul infoindu-se. Spre deosebire de Vi care nu are nici un simt al modei...
In acel moment Victoria intra in camera cu o tava plina de mancare si o aseza pe masa si imparti farfuriile.
- Pofta buna baieti!
Ne asezaram la masa. Am luat o imbucatura zdravana din pulpa de pui cu orez si legume pregatita de Victoria si cu un zambet satisfacut ii spun:
- E delicios! Te-as lua acasa. Spun eu in gluma. Am mancat chestii si mai sofisticate si scumpe de atat, dar asta avea ceva special era facut din inima. Si chiar nu am glumit cand am spus ca te-as lua acasa, dar nu pot sa spun asta cu voce tare, as parea un disperat, nu ca nu as fi, dar nu vreau sa aflii asta acum. Nu e timpul sa-mi fac scenarii in cap acum. Se face tarziu si avand in vedere ca ,,echipa" mea m-a gasit asa de repede inseamna  ca avem destule chestii de care trebuie sa ne ocupam.
Termin de mancat, imi iau la revedere de la gazdele mele si o iau pe drumul meu. Am aflat destule azi. Cand ajung ar trebui sa vad ce informatii am cules din telefonul ei. Cred ca mi-am bagat numarul in contactele ei, asa ca pot sa mai vorbesc cu ea.