Falling for you

1

1923
Fug impreuna cu matusa mea. Ne-a fost promis ca vom ajunge in Australia intr-un mod sau altul.
Viata e grea in Rusia, dupa razboi totul a luat-o razna. Am ales sa plecam, cum au facut-o si niste cunostinte care o duc bine pe continentul inconjurat de ape.
Sper sa trecem cu bine, nu stiu sigur in ce tara trebuie sa ajungem pentru a lua vaporul. Matusa s-a ocupat de tot.
~Selin
Dupa ce am inchis jurnalul, asteptam sa urc in tren cu matusa, eram foarte fericite ca vom scapa de aici. Desi razboiul se terminase, lumea parea latenta.
-Ai luat cartea de identitate?
-Da, matusa! I-am raspuns acesteia.
-Ai luat un calendar?
-Da.
-Haide sa urcam.
Vagonul trenului care se pare ca trebuia sa ne duca cumva pana in India, nu era cum ma asteptam.
E plin de fan, nu scaune, nu mese, nu canapele. E un vagon de marfa.
Acum inteleg, evident ca daca am fi vrut sa iesim normal, nu am fi lasate, de aceea folosea des matusa termenul de "fugim".
-Hai, Selin...aseaza-te intr-un colt, stii ca nu vom fi doar noi, da?
-Stiu, i-am raspuns.
Nu stiu de ce, dar nu aveam o presimtire buna.

Mergem de 6 zile, cred ca suntem undeva prin Siberia, cred. Cred asta pentru ca e foarte frig, si mancare nu prea mai avem. Nu stiu sigur, si nu stiu unde ne indreptam. Mi-e teama, am un mare gol in stomac.
-Si? Ce iti place sa faci, micuto? Ma intreaba o batrana.
Nu imi placea ca lumea sa ma considere mica, adica...am 16 ani.
-Pai, imi place sa cant.
-Si te pricepi?
-Da, e foarte buna. Raspunde matusa, iar vorbele sale ma fac sa rosesc.
-Unde vreti sa ajungeti? Intreaba in soapta.
-Australia, mimez eu pe buze.
-Daca stii engleza, o sa iti fie bine. Daca ai si voce, o sa fie foarte bine.
-Sper...
Visul meu de cand eram mica, era sa fiu o cantareata celebra. Poate se va implini.
Trenul se opreste brusc si in vagonul nostru isi face apariti un om.
-Am schimbat ruta, vom ajunge undeva in estul extrem dimineata, nu va faceti griji. Si de acolo se fac transporturi.
Apoi dispare si pornim iar.

Dupa o vreme, am observat o mica fisura in tavanul vagonului. Se poate vedea prin ea cerul. E plin de stele, as putea jura chiar ca aceste stele se misca. Ce frumos, oare sunt stele cazatoare? Oare chiar implinesc dorinte?
In timp ce cugetam la asta, trenul se opreste brusc. In jurul lui se aud oameni si focuri de arma.
Dintr-odata usa vagonului se deschide, cred ca pana aici mi-a fost....