Capitolul 40

928 73 20
                                    

Sunt trezita de razele soarelui diminetii.  Ma ridic din pat leneșa și ma uit la ceas. Când vad cat e ceasul rămân statuie. E 9:40. Eu în 20 de minute încep școala. De ce nu mi-a sunat alarma? Cineva își bate joc de mine?!

Alerg spre baie, făcându-mi rutina cat pot de repede. Ies și fug la dulap. Imi iau o bluza alba, hanoracul negru, lung în părți,  blugii gri deschis. Ma încalț repede cu Super-Starii. Imi iau caietele cat pot de repede, le pun în ghiozdan și fug la parter de unde îmi iau un mar sa îmi stăpânesc foamea. Ies din casa, o incui și încep sa fug.

Nu alerg mult ca sunt oprita de Tyler

Tyler:-Alo... Unde fugi asa?

Eu:-Lasa-ma. Întârzii la scoala

Tyler:-La noua dimineață?!

Eu:-E zece

Tyler:-Iar uita-te la ceas.

Ma uit la ceasul lui și vad ca e 9:01

Eu:-Ce naiba?

Imi scot telefonul și ii arat ca e 10

Pe el îl bufnește rasul de abia se opreste

Eu:-Ce e asa amuzant?

Tyler:-Nick...ti-a dat ora... înapoi... sa te pregătești mai repede...

Tyler abia mai putea sa respire de la cat rade. Dar rade cu o pofta de ma face și pe mine sa rad. Ideea e ca dacă îl prind pe Nick, îi dăruiesc ,,cu dragoste" un colier din usturoi. Adică eu ma pregătesc în 15 minute ca întârzii la școală și el face glume nesărate? Fir-ar el sa fie. Lasă că vede el

Eu:-Bine, dacă îl vezi, spune-i ca dacă vine azi sa ma ia, nu iese viu din masina

Trec pe lângă Tyler, lovindu-se umărul de a-l lui, în timp ce el încă murea de ras.

E deja 9:20. Decid sa merg la liceu. Nu fac mai mult de 40 de minute pana ajung pe jos. De ce fac atât? Pentru ca eu stau la marginea Manhattan-ului iar liceul e în partea opusa a Manhattan-ului. Aiurea nu?

Imi iau din nou lucrurile, închid casa și merg la liceu pe scurtătura stiuta de mine. Pe scurtătura asta fac doar 30 de minute dacă ma grăbesc

Ajung și eu într-un final la liceu. Intru și ii vad pe toți uitându-se la mine puțin ciudat. Unii se uita prea dubios. Merg spre dulapul meu, incercand sa ignor privirile ațintite asupra mea de majoritatea liceenilor. Imi deschid dulapul, îmi bag cărțile în el și când sa îl închid, nu mai apuc. Cine îl închide? Prietenul meu de suflet, Jack. Hibridul meu ,,favorit".

Jack:-Johnson, nu te-am mai văzut de mult. Pe unde ai umblat?

Eu:-Tu n-ai ce face?

Jack:-Am. Tocmai fac ce mi-am propus. Sa stau cu tine. Azi nu scapi. Vrei sau nu, azi ieși cu mine

Eu:-Obliga-ma

Jack:-E prea mult de munca sa te conving. De aceea tot ieși cu mine. Ultima ora e sport deci plecam și mergem la o cafenea. Dacă nu accepți, pățești ca data trecuta

Închid pentru câteva secunde ochii. Data trecuta când l-am văzut pe măgar, vroia sa ma violeze. Imi amintesc frica pe care mi-o puteai citi pe chip. Teama ca nu pot scăpa de el. Imi amintesc momentul în care Peter a dat navala în casa mea și m-a salvat. Momentul în care s-a dezvăluit. Aceea a fost și ziua în care am aflat ca sunt Aleasa Vampirilor.

Deodată ma trezesc la realitate. Jack sa uita la mine cu o privire plina de plictiseala. Astepta un răspuns. Peter mi-a zis ca dacă Jack afla ca sunt cine sunt, o sa am mari șanse sa fiu omorata de el. Știți ca acum îmi vine sa îl împușc? Pe Jack, nu pe Peter

Aleasa VampirilorUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum