Cum te simti cand crezi ca le-ai vazut pe toate dar defapt inca nu ai vazut nimic? Asa ma simt eu in fiecare zi. Ma simt ca si cum pe zi ce trece descopăr cate ceva. Dar de-ajuns cu astea. E timpul sa ma prezint.
Numele meu este Selena Johnson si am 17 ani, aproape 18 dar mai dureaza pana ii împlinesc. Sunt in clasa a 12-a. Sunt o simpla fata. Parul meu este saten deschis, ochii mei sunt de un maro spre negru. Ca toate fetele am o prietena cea mai buna, Karina. Ea este o fata blonda cu ochii albaștri evident. Eu locuiesc cu parintii mei in New York, Manhattan .Am un frate mai mare ca mine cu aproape 2 ani. Fratele meu acum studiază la universitate in Anglia, la Oxford. El e un geniu. Nu spun ca eu nu sunt dar nu cred ca as avea șanse sa ajung la Oxford. Eu sincer prefer sa merg la Yale. Adica e mai aproape si nu trebuie sa stau departe de prieteni mei cum e in cazuk lui Luke.
In fine. Sa revenim. La liceu practic sunt printre primii din clasa. Imi place sa fiu un fel de tocilara. Problema e ca toti imi cer temele. Nu imi place ca oamenii sa vorbească cu mine doar pentru ca vor temele sau sa ii ajut la teste. Eu daca e, ii dau tema doar Karinei.
Zile frumoase. Partea proasta e ca se apropie Balul de Absolvire si Karina ma tot bate la cap sa ma duc cu un baiat. Pe mine nu prea ma intereseaza chestiile astea. Adica daca un baiat vrea sa fie cu mine sa vina la mine si sa imi vorbească. Nu e ca si cum eu am emotii dar nu vreau sa aleg un baiat dupa cum arata sau ceva. Am nevoie de cineva grijuliu, blând, iubitor, intelegator, sensibil. Stiu, caut multe la un baiat dar nu vreau sa gasesc pe cineva care sa ma placa doar pentru cum arat si sa ma faca sa sufar. Dar mai bine raman singura. Nu vad nimic rau in asta. Karina vrea sa merg la Bal cu cineva. Nu pot. Nu vreau. Cred ca daca i-as spune ca merg la Bal cu cineva ar muri sau ceva. Dar nu cred ca se va intampla.
In aceasta dimineata m-am trezit la 8:45 deoarece trebuia sa merg la liceu. M-am dus la baie. Mi-am facut rutina de dimineata. M-am intors in camera si m-am îmbrăcat in niște haine destul de ok. Nu sunt genul de fata care sa se îmbrace în tot felul de tinute. Asa ca mi-am luat un tricou cu o inima pe care scria:,,I ❤️ music", o pereche de blugi albastrii închiși si mi-am lasat parul desfăcut. Mai mereu il lasam prins si am decis sa mai schimb cate ceva. Am coborat jos si mama ma astepta cu masa gata. Mi-a pus sa mananc niste clătite cu Nutella. YAMMY...
Eu:-Neața mamă!
Mama:-Neața scumpo. Cum ai dormit?
Eu:-Destul de bine.
M-am uitat la ceas. 9:25. Inca 10 minute si Karina vine sa ma ia. Ea are carnet deja si ii place prea mult sa conducă si sa stea cu mine, asa ca le face pe amandoua deodată. Am terminat de mancat si chiar atunci mi-a sunat telefonul. Karina. M-a sunat sa imi spuna ca e aproape aici si sa fiu gata cand ajunge. M-am încălțat cu o pereche de tenesi bleu care sa se asorteze cu pantalonii. Mi-am luat un jerseu, mi-am luat la revedere de la parinti si am iesit din casa sa o astept pe Karina. Nici nu am facut 5 pași ca ea a sosit dupa colț. M-am urcat si parea ca o preocupa ceva.
Eu:-Esti bine?
Karina:-Da, de ce intrebi?
Eu:-Pari neliniștită.
Karina:-Nu fata. Nu am nimic.
Eu:-Bine. Daca spui tu.
Am ajuns la liceu in mai putin de 5 minute. Adica nu era departe dar si ea parca s-a grabit sa ajunga mai rau decat de obicei. Ceva sigur o preocupa dar ce? Trebuia sa aflu. Dar cum? Si de ce nu e sinceră cu mine? Doar e cea mai buna prietena a mea. Karina ascunde ceva si faptul ca nu imi spune ma afectează. Am decis sa ii cer sfatul Lenei, sora Karinei, dar ceva imi dădea târcoale. Ce sa fac? Sa o intreb pe Lena sau nu?
Salut prieteni. Asta e a 2-a mea carte. Sper sa va placa si restul cărții. Deocamdată asta a fost primul capitol. Bineinteles ca vor fi mai multe dar va vreau parerea pana acum. Astept in comentarii părerile voastre.
PS: La medie e Selena
CITEȘTI
Aleasa Vampirilor
Vampire,,-Îți vine sa crezi ca s-a ajuns aici? -Nu prea. Parca abia ieri ne uitam după băieți și încercam sa ghicim vârstă lor și acum trebuie sa facem asa sacrificii. Esti pregătită? -Da. Totuși nu înțeleg de ce facem asta. Adică avem de ales și totuși n...
