Dincolo de viata

Jurnalul

Mami si tati,

Când am văzut durerea din ochii vostrii m-am gândit...ca nu mai trebuie sa țin acest jurnal ascuns. Așa ca, o sa fac cumva sa vi-l dau. Veți vedea!
,,Bunico, cum pot sa fac văzut acest carnețel de părinții mei?"
,,Scumpa mea, nu eu te pot ajuta. Ci ceilalți, îngerașii... Doamne Doamne"
Sfioasa ma duc la unul dintre îngerași:
- Ma scuzați, am o întrebare.
- Da, draga mea.
- Am un carnețel. Cum pot sa i-l dau părinților mei?
- Mmm...grea treaba, dar da-mi-l mie si poate rezolv eu ceva...
- Va mulțumesc mult!
- Vezi ca nu promit nimic! ;-)
Îngerașul merge catre Doamne Doamne iar eu ma întorc la bunicuța.
Iar mi-e dor de voi...de abia aștept sa îmi vedeți gândurile... De abia aștept !
Nerăbdătoare ma joc cu mâna prin par si aștept...aștept un răspuns.
Din depărtare se zăreste un îngeraș. Acel îngeraș .
- Gata, micuțo! Am rezolvat! Mergem împreună sa lăsăm acest jurnal la părinții tai?
- Mergem!
Îngerașul ma ia de mana si ajung din nou, acasă...la fosta casa...
- M-am saturat de atâta durere! Când se termina?striga mama îndurerata.
- Nu stiu..nu știu..raspunde tata uitându-se in gol.
Eu urc scările si las carnețelul pe patul din camera mea...
Mami , tati, va iubesc mult!

.