O Aventura SHOT

16. Evadarea

Pers. Em

Merg în bucătărie și iau din frigider o sticlă de 1L și merg spre camera lui Urs.

-Oh....Urs, după ce în sfârșit pot să dorm si eu, de la alea 3 săptămâni și acum mă trezești la 6 dimineața cu vorbitul tău în somn.

Intru în camera lui Urs.

Urs:-Clary

Mă furișez spre patul lui, deschid sticla și vărs apa rece.

Urs:-Aaa..... Clary ce te-a apucat? -îmi spune în timp ce se ștergea pe față. Em? Scuze credeam că e....

Em:-Clary....?

Juno:-Urs ce te-a apucat? Stai,  nu îmi spune ai trezit-o pe Em?

Urs:-Nu se vede?

Căle:-Asta primești dacă ne ți treji timp de 3 săptămâni și ne mai și trezești la 6 dimineața.

Urs:-Știu frate, și îmi pare foarte rău....

Sorin:-Urs dacă Clary ar fi aici ți-ar turna o găleată de apă, nu o sticlă.

Urs:-Știu! Știu... - deodată Urs sare din pat. Băieți, Clary....trăiește. Da, știu că sună a nebunie, dar credeți-mă, este adevărat. Sebastian o ține într-o casă, într-un loc mai izolat de cealaltă parte a orașului....

Em:-Urs...Urs.... -și i-am dat o palmă pt a se opri puțin din vorbit.

Urs:-Auu... Asta pt....

Em:-Taci, nu am spus că nu te credem. Dar felul cum o spui chiar te cam face să pari.....nebun.

Andres:-Nici unul din noi nu crede că ea a murit.

Urs:-Dar ea chiar trăiește, iar eu știu unde o putem găsi....

Juno:-Bine! Uite cum facem mai întâi luăm micul dejun, dacă e adevărat ce spui, nu vreau să ajung acolo mort de foame și după mergem la poliție.

Urs:-OK!

Pers. Clary

-Nu voi uita!

Se aud bătăi în ușă ce mă trezesc. Oare chiar a fost el sau doar un vis? Nu mai contează atâta timp cât l-am putut vedea, iar se aud bătăile în ușă.

-Sebastian pleacă vreau să fiu singură -mai bine nu spuneam asta, acum o să dea buzna înăuntru și cine știe ce o să facă.

Sebastian:-Clary nu plec nicăieri că vrei sau nu voi intra -avea la el o tava cu ceea ce părea o pizza veche si niște apă.

Pune tava pe noptiera de lângă pat, se apropie de mine și își pune mâna sub bărbia mea. Nu-l pot privi în ochii, după câte mi-a făcut.

Sebastian:-Uită-te în ochii mei

Clary:-N-nu

Sebastian:-Ascultă păpușă, eu am tot încercat să îți arăt că m-am schimbat, dar separe că nu merge așa că....

Clary:-Nimic din astea nu spune ca te-ai schimbat, spun furioasă. Niciodată nu te vei schimba, spun in șoaptă.

Sebastian își dă tricoul jos și se pune deasupra mea. Încă mai avea cicatricea pe care i-am făcut-o acum mult timp, ceva mai sus pe coapsa stângă. Începe să mă sărute pasional pe obraz, gât și piept, unde îmi lasă niște semne. Din unele simțeam cum îmi curge sânge, niciodată nu a știut cum să muște. Am încercat să-l dau jos de pe mine, dar îmi făceam mai mult rău singură. Sângele îmi curgea aproape din toate părțile unde m-a mușcat.

Sebastian:-Ești gata?

Mă uit la el cu teamă bănuind ce are degând să facă. Trebuia să scap cumva de-aici, în timp ce încerca să-și desfacă cureaua iau paharul cu apă de pe noptieră și îl lovesc în cap. Sebastian cade la pământ, i-au cheile ce i-au căzut și ies cât pot de repede din camera asta afurisită. Încui ușa în urma mea și cobor scările cât pot de repede, arunc o privire în jur presupun ca aici este sufrageria. Tot ce e aici este o canapea, un televizor și o măsuță de cafea, pereții nu erau decorați cu nimic, nici măcar ferestre nu sunt doar o ușă. Deodată aud un zgomot venind de sus.
,,Sebastian s-o fi trezit, trebuie să plec de-aici "
Pe canapea se afla un hanorac negru. Îl iau pe mine și ies pe ușă, se pare că mă într-o pădure. Am auzit din nou zgomote dinăuntru.

Clary:-Sebastian o fi reușit să iasă, trebuie să plec de-aici, spun speriată și cu vocea răgușită.
Încep să fug cât pot de repede sperând să găsesc ajutor.

Pov. Sebastian

-Ahh.....împielițată mică, vei regreta pentru asta.

Mă uit în oglinda din baie și văd sângele și zgârieturile de la paharul ăla. Îmi pun repede un bandaj și merg spre ușă.

-Împielițata, a încuiat ușa. Trebuie să fie ceva aici pentru a o deschide.

Am tot încercat să deschid tâmpita asta de ușă. Gandindu-mă că nu o voi mai putea vedea și că nenorocitul ăla de Urs o fa atinge, am reușit să sparg ușa. Ușa de la intrare era deschisă când am coborât. Am ieșit afară, dar ea nu era prin apropiere.

-Sigur nu a plecat prea departe. Am scos telefonul din buzunar. Hei! Ascăpat, anunță-i și pe ceilalți, dacă o vedeți anunțați-mă cât de repede se poate. Clar?

(?)-Da șefu. Stai calm nu o să ne scape.

-Bine, am să încerc să o prind din urmă. Pa.

Pov. Clary

-Ah-aha.....alerg de ceva timp, nu mai e absolut nimeni în afurisita asta de pădure. Ah...trebuia să fiu eu răpită de el.

Deodată aud clacsonul unei mașini, fug cât pot de repede în direcția sunetului. Ajung în stradă unde se află o dubiță albă. Lângă era un bărbat înalt cu păr negru scurt, vorbea la telefon, vocea lui îngroșată mi se părea cunoscută. Dar de unde? S-a uitat la mine pentru o clipă și a revenit la telefon.

(?)-Am găsit-o.

Am început să mă apropiat de el, până ce am auzit vocea lui Sebastian din telefon. Bărbatul închide telefonul și se apropie de mine. Încep să o iau la goană cât ma țin picioarele. Nu alerg decât vreo 20 de minute că Sebastian apare în calea mea.

Sebastian:-Credeai că poți scăpa așa ușor de mine Clary?

Clary:-A meritat să încerc ca să scap din închisoarea asta.

Sebastian:-Nu vei scăpa niciodată de-aici, toți te cred moartă. Deci nimeni nu te va căuta. Nici măcar preaiubitul tău Urs.

Clary:-Urs mă va căuta, el știe ca mai trăiesc.

Sebastian:-Să o văd....

Deodată 2 mașini de poliție apar, polițiști coboară din mașini și alături de ei și băieți.

-Mâinile sus sunteți arestați.