Chiar nimeni?....mă simțeam pierduta. Știam ca din aceasta chestie nu voi scăpa cu bine. Mă zbat cât pot de mult pana când reușesc sa scap. Fug prin parc la ora 12:57 strigând cât mă țineau plămâni. Dar deodată simt doua mâini care mă ridica pe su fugind cu mine. Eram sigura ca sunt cei doi. Ma lăsat jos și pana sa văd cine e a fugit repede. În spate aud niște pumni și țipete. Îmi era frica sa mă întorc și sa privesc.
Lacrimile îmi curgeau fără stăpânire și simțeam ura. Ura și atât. Simțeam ura fata de tot de toate și de toți. Se făcu liniște. Alex își faci apariția după copac luandu-ma în brate și sarutandu-ma pe frunte. Îl strângeam tare în brate iar acum ura pierde.
A- Ești bine?
S- Da. Mă bucur ca ai venit după mine. Tu ai fost cel care mă adus aici, în spatele copacului?
A- Da. Vreau sa te apar...Spune el cu o privire trista. Îmi dădusem seama ca Și-a amintit de filmulet.
S- Asculta. Filmuletul acela nu era nimic.
A- Cum sa nu fie nimic? Credeam ca noi doi suntem meniți sa fim împreună.
S- Da și eu credeam și în continuare cred la fel. Dar măcar lăsă-ma sa Îți explic...
A- Bine. Uimeste-ma...
Maiiiiiiii. 2 capitole într-o zi? Evoluezzzz. BA. INTRAȚI LA PRIMUL MEU ANUNȚ. Ce scrie ca mi sa întâmplat acolo mi sa întâmplat și azi. Ieri am pus capitolul 10 și azi când mam uitat era nepublicat și ce scrie acolo. Măcar acum mi sau păstrat toate detaliile. Pa.
YOU ARE READING
Un soare pierdut
RandomO fata de 18 ani pe nume Sara nu ia bacul, iar părinții ei nu o lasă să facă nimic din cauza asta. Sara se supara și fuge de acasă. Isi face prieteni noi care o vor învăța cum sa se impună atunci când părinții ei o vor închide în casa pentru todeaun...
