1.The start

33 5 5
                                        

Uh...Ce ciudata e viata mea...Nu ma pot opri din scris. Toate povestile astea.. Doar mama si Alex le-au citit... In fine. M-am gandit sa fac o poveste despre mine. Doar una. Mai intai sa ma prezint:
"Numele meu este Rose Katherine Smith si am 17 ani. Nu imi vine sa cred! In cateva luni o sa fiu majora! In sfarsit..Mdea..Traiesc in Los Angeles." Cam atat am scris in caietul meu nou-nout. Nu am pic de inspiratie. Las deoparte caietul si ma trantesc in pat, si imi deschid laptop-ul. Intru pe YouTube si las melodiile celor de la Arctic Monkeys sa rasuna in camera. E ceasul 11:30 seara. Bine ca nu avem vecini. Intra mama brusc in camera si ma sperii de ea, e mai nebuna decat mine.

        -Pizza!

        -Wow! Ce-i cu entuzi-... PIZZA! zic eu tipand la vederea giganticei pizza. Dar de ce tocmai acum?

        -Nu puteam sa adorm - mama lucreaza mult, si trebuie sa se trezeasca de dimineata, deci trebuie la 8 seara sa se culce - asa ca, daca tot stateam treaza, si taica-tu a adormit, am auzit muzica venind din camera ta, asa ca am comandat o pizza pentru amandoua.

         -Okay.. sa trecem sa o mancam pana sa se raceasca. Auzi, nu vrei sa ne uitam si la un film?

         -Provocare acceptata.



Si dintr-un film, s-a transformat intr-o serie lunga de filme, pana ce ne-a adus la realitate alarma mamei.

     

          -Aoleu! MAMA! N-ai dormit nici macar o ora!

          -Eh.. Asta e! spune ea razand.



Raman perplexa la cat de calma poate fi, si la cat de calm poate vorbi. Femeia nu a dormit deloc, si trebuie sa mearga la serviciu, si NU E NICI 1 LA SUTA STRESATA! Se vede cu cine seman.

           -Ce zi e azi? zic eu buimaca.

            -Vineri!

            -AAA!

In 5 minute mi-am luat blugii scurti deschisi cu talia inalta si un "hanorac" visiniu. Bine ca inainte sa ma apuc de acea poveste mi-am terminat  temele si am invatat. Mi-am bagat repede toate cartile si caietele materiilor care le am azi in ghiozdan. Inca 5 minute si mi-am indreptat parul si m-am dat cu rujul meu preferat "nude" mat, si m-am dat cu rimel. In picioare mi-am luat repede perechea mea de tenesi negrii de la Vans. Bine de noi ca ne lasa in liceu imbracati asa, ca altfel am muri de cald.

             -Stii ca poti sta acasa daca vrei..

             -Ce?! Nu pot pierde nici o ora!

Da,da, sunt o fata careia nu ii lipseste nimic, totusi invat pentru viitorul meu. Nu am nici o nota mica. Majoritatea ma considera o tocilara. Bravo mie! Am iesit din casa, m-am urcat in BMW-ul meu X6 argintiu, si am tulit-o spre liceu . IN 2 LUNI TERMIN LICEUUUL! In fata liceului ma astepta Alex, prietena mea cea mai buna.

In pauza de pranz, toata lumea deja astepta cu nerabdare sefa majoretelor si bad boy-ul liceului. M-am saturat de ei, cu fitele lor. Mari persoane. Bine ca nu au nimic cu mine.

              -Tipa cu par sate si tinuta de la SH! Vino putin! imi zice fitosenia intruchipata.

Instinctiv, mi-am dat ochii peste cap.

              -Ce vrei? ii raspund cu unton plictisit.

              -Ce-i cu tonul asta? In fine.. Am nevoie de ajutor la mate. Azi, dupa ore, aici, in cantina. Tot liceul stie ca sunt cea mai desteapta, dar nimanui nu i-am soptit niciodata.

              -Poftim? am ramas cu o expresie socata.

              -Nu mai pofti draga ca ti se apleaca, vorbeste in sfarsit iubitul majoretei.

              -Nu stiam ca vorbesti! ii spun eu artagoasa.

              -Ba uite ca vorbesc, iubire. Doar ca eu nu am nevoie de cuvinte ca sa vorbesc, si imi facu cu ochiul.

              -Nu am timp! raspund repede incercand sa gasesc o scuza cat mai plauzibila. Nici nu stiu cum o cheama. Dar pe iubitul ei da, Lorenzo Johnson. Ce cauta o frumusete ca el, cu ochii aia de un verde asa intens, mereu imbracat in negru ca il face asa dur, si frizura aia gen tepi... TREZIREA ROSE!

              -Ah.. Okay..

Raman uimita la cat de bine a reactionat Barbie asta..pe bune, e Barbie in persoana. Ma mir la cat e de desteapta pentru o majoreta (care nu se pricepe la matematica), dar cu o personalitate atat de urata.

Pleosc! si simt ceva rece pe pieptul meu. Era bautura printesei.

    

Between truth and liesWhere stories live. Discover now