Vampire Romance

Capitolul 1

Capitolul 1

Razele soarelui ii lumineaza Elenei chipul, fortand-o sa se trezeasca pentru a incepe o noua zi. Se ridica usor din pat indreptandu-se spre dulapul din coltul micii ei camere. Dupa 30 de minute se indreapta spre iesirea din casa, imbracata intr-o rochie alba , purtand perechea ei preferata de opincute, cu parul negru ca abanosul lasat pe spate.

Ajunsa la liceu se intalneste cu cele mai bune prietene ale ei, Caroline, blonda, cu ochi albasti si mereu cu zambetul pe buze, Bonnie, roscata, scunda si desteapta si Meredith, bruneta, inalta si optimista, si cu ceilalti doi prieteni ai ei, Matt, timid, realist si mereu avand o pasiune pentru ea si Tyler, suplu, indraznet si petrecaret.

-Nu am auzit nimic de la tine in weekend. S-a intamplat ceva? intreaba Bonnie putin ingrijorata.

-Nu. Stai linistita Bonnie, raspune Elena linistind-o.

-Ar trebui sa mergem. Sa nu intarziem la ore, spune Matt.

-Ok. Ne vedem la pranz, zice Meredith.

Elena intra linistita in clasa pentru ora de istorie si se aseasa in banca. Dupa ce suna clopotelul profesorul intra in clasa, insotit de un baiat, inalt, bine facut si misterios.

-El este Stefan Salvotore. Tocmai s-a mutat aici din Italia, anunta profesorul.

Dupa cateva clipe Elena isi ridica privirea, intalnindu-se cu privirea lui Stefan. Conexiunea dintre privirile lor a fost rupta de vocea profesorului:

-Te rog ia un loc Stefan.

Stefan paseste usor pana in spatele clasei si se aseaza intr-o banca.

Dupa terminarea orei de istorie Elena se reintalneste cu prietenii ei in sala de mese. Timp de cateva minute privirea Elenei cauta intreaga sala pentru al gasi pe Stefan, baiatul misterios care i-a taiat respiratia printr-o singura privire, dar in zadar. Atentia Elenei a fost atrasa de vocea lui Tyler.

-Ce ziceti de o petrecere?

-Tyler este luni, abia a inceput saptamana. Chiar nu poti sta nici o zi fara sa mergi la o petrecere? rosteste Meredith.

-Sigur ca pot, dar prefer sa ma bucur de viata.

-Tyler are dreptate, intervine Caroline. Ce avem de pierdut? In plus, nu am mai fost la o petrecere de o gramada de timp. Chiar ar fi timpul se ne mai distram si noi.

-Ty si Car au dreptate, intervine Elena. Chiar ar trebui sa facem ceva. Dar este mijlocul saptamani si parintii nu ne vor da voie sa dam nici o petrecere.

-Si atunci ce facem? intreaba Matt.

-Putem sa luam niste bere si sa mergem in padure, langa stejarul cel batran, unde mergeam sa ne jucam cand eram mici, propune Tyler.

-Nu e un cam periculos sa mergem doar noi in padure noaptea? intreaba Bonnie.

-Nu o sa patim nimic Bonnie, stai linistita, spuse Elena.

-Atunci e stabilit, zise Caroline. Ne intalnim la ora 11 langa stejarul cel batran.

Orele au trecut rapit, iar cu fiecare secunda ce trecea noaptea se apropia mai mult. Intr-un final venise ora zece, cand Elena a hotarat sa se pregateasca. Se ridicase incet din pat, pasea cu grija, evitand scandurile vechi care scartaiau si se imbracase rapit cu hainele pe care si le pregatise cu o ora mai devreme, o pereche de blugi de un albastru inchis, un tricou rosu sangeriu, o geaca de piele neagra, iar in picioare o pereche de tenesi. Parul ei negru precum abanosul i se scurgea pe spate. Elena a coborat scarile casei sale, pasind incet in intunericul ce o inconjura, apoi a iesit in liniste pe usa din spate si a inceput sa mearga catre padure. Adierea racoroasa a unei nopti de septembrie ii mangaie pielea. Luna ascunsa intre nori iesea acum. Elena s-a oprit din drumul sau si privea luna, care se reflecta in ochii ei. Elena simti un fior pe sira spinari, ispira adanc, apor ignora orice distragere si se grabi catre stejarul cel batran. Dupa cateva minute de mers Elena a ajuns la stejar, unde toti ceilalti o asteptau.

-Acum ca suntem toti, cu ce ar trebui sa incepem? Bere sau tequilla? intreaba Tyler.

-Eu vreau doar o bere, spuse rapit Meredith.

-La fel si eu, zise Bonnie.

-Eu vreau putina tequila, rosteste Matt. Doar atat.

-Haideti! Doar am venit sa ne distram, intervine Caroline.

-Car, maine avem scoala. Oricum o sa avem destule problem daca parintii nostri isi dau seama ca nu suntem in casa, zise Elena.

-Bine, cum vreti, spuse Tyler.

-Ce spuneti daca jucam adevar si provocare? Intreaba Caroline.

-De ce nu, rosteste Bonnie.

-Incep eu, zise Tyler. Meredith, adevar sau provocare?

-Adevar, raspunse Meredith.

-Serios? Intreaba Tyler.

-Da.

-Ok. Ai sarutat vreo data o fata?

-Nu.

-Matt? Rosteste Tyler. Adevar sau provocare?

-Adevar, raspunde Matt, cu o privire serioasa.

-Pe bune frate? spuse Tyler.

-Pe bune. Intreaba!

-Care este cel mai mare secret al tau?

-Noaptea asta, a raspuns Matt razand fortat.

-Ok. Elena? Adevar sau provocare? intreaba Tyler. Te rog nu spune adevar, rosteste apoi pe un ton foarte scazut.

-Provocare, a raspuns Elena, care a auzit cuvintele rostite de Tyler si a vrut sa-i faca pe plac.

-In sparsit, a stigat Tyler cu un zambet larg. Elena, te provoc sa ramai singura in padure pana la rasaritul soarelui. Bineinteles, daca nu ti-e prea frica, continua Tyler pe un ton jucaus.

Elena, pe care nu o incanta idea de a ramane singura in padure o noapte intreaga a stat pe ganduri cateva secunde, apoi, nevrand sa para o fricoasa , accepta:

-Nu, nu mi-e prea frica. O sa raman aici pana la rasarit.

-Elena, esti sigura? intreba Bonnie, care nu si-ar fi dorit sa iti lase una dintre cele mai bune prietene singura in padure.

-E cam periculos, intervene apoi Meredith, care era de aceasi parere ca si Bonnie.

-Nu mi se va intampla nimic, nu va faceti griji, a spus Elena incercand sa iti linisteasca prietenele, dar nici ea nu credea cuvintele pe care le rostea. In plus, mai sunt doar cateva ore pana la rasarit.

-Ok, dar daca te razgandesti...., incepu Caroline.

-Car, e in regula, o intrerupse Elena. Serios!

-Daca esti sigura, atunci haideti sa mergem, spuse Matt.

Caroline, Bonnie, Meredith, Tyler si Matt au salutat-o pe Elena, apoi au plecat. Elena era acum singura, doar ea, stelele si luna. Elena simtea adierea racoroasa a vantului, iar in aer plutea un miros specific unei nopti de toamna, parfunul florilor ce se ofileau, alaturi de inabuseala inceputului de toamna. Elena era asezata pe un bustean si privea cerul acum senin, in timp ce astepta ca minutele sa se scurga. Dupa cateva minute de stat in intunericul nocturn, Elena auzi un zgomot in padure.