Wild

Capitolul 20-In care il tund chel in somn

-Esti... o... enervanta... Stii? Spun printre saruturi, aceasta plasandu-si mainile dipa gatul meu.

-Pai e si normal, cine ar mai putea sa te enerveze dar sa te faca si sa vrei sa il tii toata ziua in brate? Intreaba mandra lipindu-si fruntea de a mea.

-Nimeni... Bine, poate doar niste copii mici si enervanti... Rad, aceasta privindu-ma scoata.

-Nu crezi ca mergi cam departe?

-Eh, avem timp si pana acolo, eu vreau doi... Rad facand-o da ranjeasca.

-Zici ca tu ii faci...

-Pai tie ti se pare unul indeajuns? Intreb amuzat.

-Asta ziceam si eu, vreau cinci... Zice mie cazandu-mi fata.

-Cati? Intreb socat, vai de capul meu, cinci?

-Sau poate sapte... Spune ganditoare aproape scapand-o din brate.

-Ok...

-Stai calm, trei sunt deajunsi! Bufneste in ras, lipindu-si fruntea de pieptul meu.

-Tu vrei sa fac un infarct femeie? Ce naiba am fi facut noi cu sapte copii?

-Vezi nu ma enerva ca am sa iti fac doispe, antrenor de fotbal scrie pe tine! Rade, eu lasand-o jos cand mi-a cazut privirea pe ceasul de pe noptieră, ca dupa sa merg repede sa imi iau geaca.

-Stii ca am glumit doar? E prea devreme sa vorbim despre asa ceva, nu avem nici o saptamana!

-Stai calma, mi-am dat seama, insa trebuie sa ne intalnim cu Jorj pentru masina aceea, asa ca hai, misca daca o mai vrei! Rad punandu-i geaca pe umeri, ca supa se o iau de mana si sa iesim aproape in fuga din camera, trecand ca traznetul pe langa cei din sufragerie, aproape dandu-ne de bietul Asher, acesta doar strigand sa avem grija ce facen, noi raspunzandu-i cu zambetul pe buze ca o sa avem, era clar ca unul dintre ei o sa se prinda in cele din urma!

Ashley

Ajunsi in cele din urma la destinatie am simtit ca imi cade fata cand an ajuns pe un deal de unde se vedea tot orasul prin intunericul noptii, si in fata noastra o cabanuta mica cu o banca in fata...

-Era timpul sa iesim si noi undeva... Si desi poate e cliseic sa te aduc intr-un asemenea luc, nu stiu ceva mai frumos in Lon-

Sar la propriu in bratele lui sarutandu-l, intrerupand toata prelegerea asta fara sens.

-Nu conteaza cat de original e, conteaza ca imi place idiotule! Chicotesc amuzata ca apoi sa ies din masina si sa pornesc in fuga spre micuta casa, vrand sa intru insa am fost oprita de usa incuiata.

-Tare nerabdatoare esti! Il aud razand din spatele meu, ca dupa sa vina si sa descuie usa. Simte-te ca acasa!

-Deci, locul asta e uimitor! Chicotesc studiind camera in care se afla un pat supraetajat mobila alba un birou si in mojloc niste perne dintralea pufoase pe care desigur ca nu s-a putut sa nu ma trantesc! Era si un televizor mic intr-o parte, si o lampa... Era asa frumos laocul, mai ales ca peretii erau vopsiti in cea mai frumoasa culoare de albastru, iar semineul era piesa de rezistenta, iar putin mai incolo erau doua usi, una care probabil ducea spre baie si alta spre bucatarie.

-Aici am stat eu si Charley cat a trebuit sa fugim de tata si de ideeile lui fantastice! Rade usor amuzat, desi se vedea in ochii lui ca ii era scârbă de acel om.

-Pot sa te intreb ceva, e important si am primit vestea ieri, insa mi-e pitin jena sa te intreb...

-Zi o data, ce e asa important cat sa iti dea tie emotii, fetei care a plonjat de pe caroseria unei masini pe un motor in viteza?

-Aia a fost o nimica toata, stai sa vezi cate mai pot sa fac! Deci, Tin se căsătorește, e una din rudele mele din Italia, si am fost invitata, si vreau sa vi si tu, asa ca, ce zici?

-Sigur ca vin! Insa inca nu inteleg de ce ti-ai facut atatea griji...

-O sa fie si ai mei acolo daca ma intelegi... Spun ducandu-mi jenata mana la ceafa.

-Nu-i nimic, suntem mari, le facem noi cumva fata! Zambeste si se aproape dontr-un singur pas fiind in fata mea, prinzandu-ma de talie si lipindu-ma de el. Acum daca ma scuzi am ceva de facut...

-Da, dar inainte de asta, cum ramane cu masina?

-L-am rugat pe Jorj sa o aduca acasa! Acum pot? Rade ca dupa fara sa mai astepte vreun raspuns a inceput sa imi sarute umarul facandu-ma sa ma infior si sa ma las moale in bratele lui. Mi-a deschis nasturii de la camasa alba, facandu-si mai mult loc pentru rasfatul ce urma sa mi-l ofere, trebuia sa imi dau seama incat maine e ziua mea, si tot maine o sa ne intoarcem acasa.

Trage camasa usor ca sa iasa din fusta neagra ce acum era ridicata periculos de tare, o da jos fara pic de probleme coborand cu saruturile pe abdomne, respiratia mea precipitandu-se inediat, simtind nevoia sa ma intind, Blake parca citindu-mi gandurile si luandu-ma usor de sub genunchi, ca dupa sa ma transporte cu grija pana la pat, unde el s-a asezat in genunchi langa el, continuand sa isi faca de cap, simtind deja acea durere surda in bazin, il voriam, ce naiba vrbesc eu aici, il vreau de cand a intrat penteu prima data in biroul mamei, insa nu am vrut sa o recunosc!

Saruta delicat linia facuta de fusta, arcuindu-ma atunci cand a tras usor in jos de ea, nici nu mi-am dat seama cand a desfacut fermoarul. A coborat cu saruturile pe picioare, evitand dinadins acea zona, mi-a luat piciorul drept in mana, dand jos pantofii negrii, muscand si sufland peste degetul mare, facandu-ma sa scap un geamat cre nu stiu de unde a venit.

L-am prins de mana ce statea asezata pe pat undeva in dreptul coapsei mele, tragandu-l usor, Blake venind sore mine si sarutandu-ma ca si cum acum ar face-o pentru ultima oara, si sincer, imi place, imi place la nebunie tot ce a facut pana acum!

-Stii ca desi suntem impreuna de doar doua zile, eu te iubesc, asai idiotule?

-Mi-am cam dat seama... Chicoteste el, zambind usor cand ne-am despartit din sarut, eu pierzându-ma in ochii lui. Ti-a ajuns pentru o seara puisor, e prea devreme sa trecem la lucruri mai serioase, si sa nu vad nici o imbufnatura ca ma supar eu pe tine da?

-Bine fie, dar sa te puna dracu sa ma mai aprinzi in asa hal ca seara trecuta ma jur ca te bat!

-Pai ce am facut aseara, doar te-am sarutat!

-Si mainile tale ce ai facut hm?

-Asta e alta poveste, acum daca ma scuzi, fa loc! Rade el, inghesuindu-se langa mine si lunadu-ma in brate, dupa ce si-a dat papucii si tricoul jos, desigur, ca dupa sa ne acopere cu o patura alba si proasta, eu aproape adormind la o vreme, insa am auzit telefonul meu nemernic sunand. S-a intins dupa el ca dupa sa mi-l puna in mana fara ca macar sa traga vreun ochi spre apelant, lucru ce m-a cam uimit.

-Alo Char? Zic ca sa il anunt si pe el ca surioara lui e cea care ii strica somnul.

-Ce faci, scuze daca deranjez insa Eliot aproape mi s-a suit in cap spunandu-mi sa te sun! Bombane ea frustrata, auzind ceva zgomote pe fundal.

-Spune-i lui Eliot ca de imi mai strica macar o data somnul eu il tund chel cand nu se asteapta! Noapte buna! Rad ca apoi sa inchid telefonul fara sa ii mai dau drept la replică, facandu-ma comoda in bratele lui Blake, adormind la putin timp.

-Va continua...

[NECORECTAT]
2019cuv

Ca sa fie clar, nu sunt de loc multumita de capitolul acesta, asa ca, daca nu va place, scuze insa Anto nu mai tacea din gura!