Wild

Capitolul 11-In care ma indoiesc de Alexander

Blake

Mă îndrept spre masina mea, lăsată în parcare, deoarece în timpul cursei, am condus-o pe a lui Conor, fiindcă, sincer, nu am vrut sa îmi stric vopseaua... Sau am vrut sa i-o distrug pe a lui, fiindcă s-a apropiat de sora mea... Una dintre ele, însă mizez pe a doua...

Înjur când îmi văd toate cele patru cauciucuri sparteavand câte un cui înfipt în fiecare, plus vopseaua ce arată deplorabil, ca pe capota să observ o foaie alba, luand-o repede în mână, scăpând o altă înjurătură când am văzut ce scrie.

"Hei idiotule, ai vrut război? Îl primești, nici să nu te gândești că ai să scapi basma curată, o să te luam prin surprindere

Cu dragoste, Wild"

Oftez enervat, nici nu stiu Wallce si Conor în ce ne-au băgat, pentru numele lui Dumnezeu, nu am vrut sa ma bag in probleme cu Ash si ceilalți, am auzit prea multe despre ei, si totuși, vor să se pună împotriva lor...

Pornesc pe jos până la sediul central, având noroc că este doar la trei străzi distanta fata de pistă...

Întru în sediu, simtindu-se încă de aici mirosul venit de la camera de sub clădire, nu am fost niciodată acolo, si nici nu vreau să intru, mirosul e dezgustător, Dumnezeu știe ce poate fi acolo, însă, cineva e acum înăuntru, si a lăsat ușa deschisă, încât a ajuns mirosul până aici.

Urc treptele din marmura, ajungând în cele din urmă la ultimul etaj, în capătul holului, fiind o ușă impunătoare de lemn lăcuit, mă apropii înghițind în sec, ca apoi să ridic mana ca să bat, însă am rămas cu ea în aer, vazand-o pe doamna Beatrice ieșind, era îmbrăcată pentru misiune, bluza tăiată pe umăr dezvăluind un bandaj nou, părea obosită, extenuată... Măcar acum stiu de ce ea si  fratele ei mai mare, au lipsit la deschiderea concursului... Daca il pot numi așa... Mi-a zâmbit ușor, facandu-mi cu ochiul, această chicotind si scuturând din cap, atunci când eu m-am încruntat confuz, doamna părea în toane bune, însă sunt sigur că soțul ei e mai ceva ca fica lui când își iese din pepeni... Altfel nu ar avea sens vorba "Așa tata, așa fica".

Intru precaut înăuntru, gasindu-l pe Alexander stand in fotoliul din fata biroului, citind un document.. La început am crezut că nu m-a observat, însă în momentul în care mi-a făcut semn spre celălalt fotoliu, am știut că mi-a venit ceasul... M-am așezat încet, privindu-l pe șeful meu ca o mata speriată...

A oftat lăsând foaia pe măsură de sticla ce umplea spațiul dintre noi, și-a ridicat privirea spre mine, si uimitor, nu era de loc dura sau furioasă, ci doar calmă...

-Știi, dacă nu mi-aș fi cunoscut fica, probabil erai deja mort, asta si faptul ca i-ai salvat viața lui Tris acum câteva săptămâni, te-au salvat de groapa pe care familia mea a început să ți-o sape încet... Nu înțelege greșit echipa ta e protejată momentan, deoarece ficei mele îi este interzis să ucidă pe cineva, dacă nu este in pericol, sau în vreo misiune, deoarece peste două zile este Querto, si nu vreau să ajung în război cu vreo mafie, deoarece ei i-a sărit tandara, așa că zilele astea trebuie să dovedească că se poate abține... Însă după ce Ash își va recupera dreptul "la distracție", să fiți cu ochii în patru... Copii astea au fost învățați să aibă grijă unii pe alții, ca apoi sa aibă grijă de ei... Oftează acesta lasandiu-se pe spate și privind tavanul gânditor, de parcă se luptă cu luatul unei decizii importante ce i-ar putea afecta ce are mai scump pe lumea asta.

-Cred ca ar trebui să plec... Zic încercând să mă ridic, si sa plec, înainte ca Alexander să is schimbe decizia, însă îl văd facandu-mi semn să rămân, panica făcându-si loc în sufletul meu...