Cum să devii celebru pe Wattpad

9. Fetele trebuie să ştie că şi băieţii pot scrie ff-uri cu şi despre sex

   Era o noapte ca fieşce alta, în care şedeam io marghiol la mărginea unei sihle păduroase. Şi cum şedeam aşteptând o aşteptătură nemaiaşteptată, taman dân iazul pe care-l bâzgoiam cu multă preţuială, sări deodat' un peştişor di aur. ,,Tulai Toamni! Ci-o vrea ş-ăsta?" mă întrebai io deodat', aruncând la o azvârlitură de bâzdoacă, haidamacul pe care-l purtam după mine, în cazul că să va răpăzi vreun câne şi va încerca să-mi ia o îmbucătură din poponeaşcă. 

   —  Eu sunt Peştişorul de Aur, zâse pramatia către mine, şi îţi pot îndeplini orice dorinţă. Vorbeşte te rog mai tare, deoarece trecerea anilor şi-a lăsat amprenta peste auzul meu. 

   — D'apăi, ce să-ţ' cer mă solzosule? Că io's băiet avut. Am ş' casă, am ş' masă, ş' am ş' pălincă-n beci, nu's ca alte handramale, care să stea dă cu seară până-n noapte, pân' nu şt'u ce taverne, uitându-se după fofoloancele hangicelor. Da' dacă insişti tu, aş vrea să mă faci un bărbat tari di tăt... 

   — Hocus pocus, dorinţa ţi-e îndeplinită, zâse solzosu' către mine, apoi se scufundă în scorbelitura lacului.  

   Nu să trecu' două clipite, că dân sihla codrului, să ieşi deodat' Ioana a lu' nea Mitică ş'a lu' tanti Măriţa, ţânându-se de mână cu boscârţa de Aniţa, a lu' nea Gică ş'a lu' ţaţa Vasilica. Cum ăstea două erau învelite provocator în nâşte fustiţe lungi pân' la genunchiul mioarcei, sâmţâi deodat' cum ştromeleagu' începe a se zgăibăra-n susul izmenelor,  încercând să iasă afară, neruşinatu'. 

   Ş' cum bâzgoiam eu spre ele, cu atât mi se părea că una-i Angelica Joli ş' cealaltă Megăn Focs, ş' dân 'ou mătărânga se sufoca-n iţari, făcându-mă a mă pierde cu firea, eu bărbat serios. Le luai acas', unde le ţinui vriemi de trei zâle şi ieşâi din holul casei abia când mă chemă vecinu', Ion a lu' Petrachi, să mă-ntrebe ce-i cu zgomotu' de la mine di pi bătătură. 

   —  Ce să fie măi Ioane, joc tenis cu Ioana şi Aniţa de trei zile continuu... Le-am câştigat la o dorinţă, de la Peştachili di Aur, din lacul de lângă sihlă. De trei zile se străduiesc boscârţele să mă bată la tenis, da' n-am rival! 

   —  Du-te tu mă, că nu te cred! Şi că care va să zică, dacă mă duc la el, îmi îndeplineşte orice dorinţă?

   —  Da mă, da' fii atent că nu aude prea bine, ieventual strigă mai tare la el, să te faci auzit. 
   Cu o viteză de o iuţeală repezită cum nu s-a mai văzut de la Şumahăr 'ncoa, să duce Ion în grabă către peştache şi ţipă la el cât îl ţinu' plămânii că el vrea mult aur în poartă. După ce peştachili îşi făcu' incantaţiunea, Ion agiunse acasă, unde îşi puse mânile-n cap îngrozit. 

   Strigă iar din nou la gard spre mine, să-mi spună ce i s-o 'ntâmplat. În loc de un morman de aur, în poarta sa se afla un taur mare şi gras, care îl alergase pân' toată curtea. 

   —  Ş-am ţipat mă la el, da' se pare că nu m-a auzit bini. Pi tine cum de te-o auzit, de joci atât de bine tenis cu boscârţele? 

   —  Da' ce mă Ioane, tu crezi că i-am cerut să fiu tare-n tenis?