El: Bună.
...
El: Eşti ok?
...
El: Uită-te măcar la mine.
...
El: Te rog...
...
Ea: La cine vrei să mă uit?
El: La mine... De ce nu te uiţi?
Ea: Tu eşti prea multe persoane. Sau ai fost. La cine să mă uit?
...
Ea: Cu cine preferi să trăieşti astăzi?
El: Cu un om la care te poţi uita măcar.
Ea se întoarce.
El: Lupta asta este grea.
Ea: Tu îl laşi să te definească. Dacă asta voiai cu adevărat să fii, nu ar fi trebuit să îl laşi să te domine.
...
El: Ai dreptate. Şi eu îl urăsc.
Ea: Dar nu destul cât să-l fi ţinut departe de mine.
El: Acum îl urăsc. De aceea sunt acum cu tine.
...
Ea: Îmi era dor de tine.
El: De totul. Şi mie.
Ea: Am crezut că ai murit.
...
El: Chiar am murit. Şi am renăscut.
...
El: Dar şi tu ai murit.
Ea: Aproape.
...
El: Ba da. Te-a observat... Te-am observat...
Ea: Aproape murisem. El aproape mă omorâse... Dar amintirea ta a rămas reală... vie. Ea m-a ţinut în viaţă. Tu m-ai ţinut în viaţă.
El: Mereu eşti aşa poetică. De când ne-am cunoscut ţi-au plăcut cuvintele, însă acum par să te definească.
Ea: Ele au menţinut amintirea ta vie. Scriind, am rămas vie. Mi-a dat speranţă.
El: Speranţa că...
...
El: Că...?
Ea: Speranţa că tu exişti. Că nu el te defineşte. Doar că eşti slab şi îl laşi să te domine.
...
El: Vrei să mă loveşti?
...
Ea plânge.
...
El: Lorica...
Ea: Nu. Plâng de fericire. Mă bucur că eşti în viaţă.
...
El: El nu mai este acum. Sunt eu.
A luat-o în braţe ca să îi demonstreze asta. Era cel mai sincer gest pe care îl putea face, după toate cele întâmplate. Nu o putea convinge să îl ierte. Ştia cât de mult o lovise, cât de mult se lupta ea acum să distingă între cei doi. Şi pe el îl încurca uneori să îl ţină departe. Dar acum părea natural...
El: De dragul a ce am fost înainte să vină el...
Ea: Te iert.
Rāspunsul a venit imediat. Pentru ea, părea cel mai firesc lucru. Era aproape o uşurare, însă era conştientă totodată că el putea să piardă iar lupta şi că ea putea să fie iar aproape să moară. Dar chiar şi astfel, merita riscul. Doar sentimentul acesta de apropiere o făcea să se simtă atât de bine. Sau poate doar îi plăcea să se joace cu focul. Şi asta era o bună posibilitate.
Pentru prima dată, l-a privit iar în ochi, dar mai puternică de data asta - mai puternică... ca oricând.
