În Căutarea Fericirii

Capitolul 2

               Annabelle povesteste:
    
           Un țârâit enervant se aude încontinuu de 2 sau de 3 minute, dar mie imi este mult prea lene sa ma intind ca sa iau telefonul de pe noptiera. Se opreste brusc si eu imi pot continua liniștită somnul.
   
            ***

 
            O raza de soare patrunde printre draperiile matasoase si sunt nevoita sa deschid ochii. Stau intinsa inca vreo 2 clipe inainte sa ma ridic si apoi ma deplasez spre fereastra. Trag perdeaua deoparte si privesc peisajul din fata mea. Răsăritul intr-un oras precum New York vazut printr-o ferestruica a unui apartament e splendid. Pacat ca nu pot ramane aici sa il privesc la nesfârșit. Trebuie sa ma pregatesc pentru facultate.
Imi iau telefonul sa vad cine e persoana care a insistat cu apelurile noaptea precedenta. Sidney? O apelez, iar după al treilea bipăit , îi pot auzi vocea.

          'În sfârșit dau de tine! Mi-am făcut griji, Bella! Ma gandweam că ai pățit ceva! De trei zile te sun, fato, dar tu nu dai nici un semn de viață!' nici nu respiră când spune cuvintele acestea. O aud oftand și imi pot imagina cum își trece mâna prin părul blond. O cunosc de când era mică si e cea mai bună prietenă a mea, chiar daca avem caractere diferite. Uneori e așa stresantă si nebună ,dar nu i-aş schimba nimic. Asta o caracterizează.

         "Bună dimineața, draga mea prietenă! Ce mai faci? Bine, sănătoasă?" spun ironic și mă uit la ceasul de pe perete care indică 6 jumătate. Azi cu siguranță nu întârzii, așa că îmi permit să prelungesc conversația cu domnișoara de la celălalt capăt.

          'Ce mă fac eu cu tine?' spune și eu încă nu sunt sigură daca mi-a adresat o întrebare  sau doar își exprimă nemulțumirile cu voce tare. 'Chiar nu ai putut da un telefon? Nimic? Și să nu îmi spui  că ți s-au terminat minutele nelimitate de pe abonament, că nu te cred!' îmi dau ochii peste cap muşcăndu-mi buza inferioară ca să nu izbucnesc în râs. 'Sper că nu încerci să mă eviți.' spune serioasă, oftând puternic.

          " Ce om normal își sună prietenii la miezul nopții?" îi spun și mă gândesc că eu chiar am neglijat-o în ultima vreme." Scuze, Sidney. Nu am incercat să te evit, dar știi că am multe proiecte de făcut. Trebuie sa le termin." mă apăr, lăsând ca tăcerea să domine câteva momente."Cum mă pot revanșa?" continui și mă rog să nu spună că trebuie să merg cu ea la nenorocitele alea de petreceri nocturne. Nu înțeleg ce e așa grozav la ele. Multă băutură, miros de țigară, nimic bun în toate astea.

          'Astăzi, după ore la cafeneaua din centru. Am să îți spun o groază de lucruri!' spune entuziasmată și răsuflu ușurată. E aşa de iertătoare. Câteodată chiar o invidiez pentru lucrurile pe care reușește să le facă.

           "Bine. Ne vedem!" Îi afirm si închid apelul. Sper să fim doar noi două. Fără alte persoane, sau mai rău: vreo companie masculină.

            Deschid usa băii și mă îndrept spre cadă. După ce îmi arunc hainele de pe mine în coșul de rufe, dau drumul robinetului, așteptând ca apa caldă sa își facă apariția. Îmi iau buretele și gelul de duș cu aromă de vanilie si încep să-mi masez pielea cu spumă. Mirosul plăcut al gelului îmi invadează nările , dându-mi o stare de liniște. Din păcate, totul se năruie când îmi aduc aminte de băiatul cu părul negru. Aș fi vrut să-l cunosc în alte circumstanțe. Poate am fi fost prieteni, pare un tip drăguț. Doar pare. Când deschide gura vorbește aroganța din el. Îmi alung gândurile și continui cu spălatul. Ies din cadă, înfășurându-mi corpul cu un prosop crem şi pufos.

         În cameră mă așteaptă pe spătarul scaunului hainele alese aseară înainte de culcare. Îmi trag pantalonii negri pe deasupra lenjeriei albe, iar peste tricoul cu unicorni îmi iau o bluză lungă descheiată de aceeași culoare ca pantalonii. Cobor scările și îmi iau un măr din coşul de pe masă, pe care intenționez să îl mănânc pe drum. Îmi încalț  tenișii negri și apoi ies afară. Răsucesc cheia în broască până când aceasta se inchide și dau să plec, dar observ un plic la picioarele mele pe care îl ridic. Deschizându-l, îmi dau seama că cineva mi.a trimis o scrisoare.