Pariuri , Zambete Si... Iubire

Capitolul 24 Spre Italia

Perspectiva lui Jake

Dupa ce ne-am strans toate lucrurile si am plecat din casa, ne-am urcat in masina si am pornit. Eu conduceam. In dreapta mea statea Amy iar in spate stateau Jeff, Zack si Liz. Lulu statea pe cele doua locuri din porbagaj. Era ghemuita pe o parte si citea din acel jurnal. O auzeam cu rasfoieste paginile. Stiam ca tot ce e acolo nu e de bine. La un moment dat, a inchis repede jurnalul. M-am uitat in spate. Adormise. Saraca. Verisoara ei a murit, matusa si unchiul ei incearca sa fuga din oras, matusica Kora ne asteapta la Milano iar Lucy afla multe despre trecut.

Nu ne-a spus ce a vazut in capela. Nu ne-a spus ce se afla in jurnal. Nu ne-a spus de ce plecam. Cu toate astea, toti ne-am lasat vietiile si am plecat cu ea. Amy si Zack au lasat o scrisoare iar Jeff i-a anuntat printr-un mesaj vocal. El deja statea singur. Eu si Liz le-am lasat un bilet pe frigider si le-am trimis un mesaj. Au vazut ( si ignorat) mesajul. Iar Lulu...ea nu are pe cine anunta. Inainte de plecare il sunase pe Cameron. Ne astepta la Milano. Da, plecam in Italia. Toti am fost tacuti pana a sunat primul telefon. Era a lui Zack. Voios, saluta politicos.

-Buna , mami! Spre Milano. Da. A. Da. Nu! Poate. Ok, da. Din pacate nu. Da, si Lucy. Si Jeff. Suntem bine, mami. Ok, te pup! Pa! zise si inchise.

Eu si Jeff radeam de nu mai puteam. Amy doar isi dadea ochii peste cap.

-Cum de nu razi?! intreb eu amuzant.

-Asa vorbeste mereu. zise Amy. Sa vezi cand spune ,,Te iubesc mult mami, te pup si imi e dor de tine!". il imita ea perfect.

Toti am izbucnit in ras. Zack se uita urat la verisoara lui. Amy radea in rand cu noi. Mi-am intors capul spre drum. Un barbat era in mijlocul drumului. Am urlat ca o fata si am pus frana.

-Jake, naiba sa te ia! urla Amy la mine.

-Amy scumpo, tu sigur esti fata? intreba Jeff cu o voce mieroasa.

Amy il privi urat.

-Incetati! E cineva pe mijlocul drumului! zic eu.

Cand ma uit iar la drum,Lucy statea fata in fata cu acel tip. Se certau. Am coborat.

-Clark... incepu Lucy.

-Sofia... incepu si tipul. Ai...crescut. incheie surprins.

-Da. Si sunt si mai desteapta. Iar tu tot un fraier!

-Nici nu ma cunosti...

-Nu e nevoie! Monstrule! Mama, Alice,tata si cine mai stie cine! De ce?

-Toti meritau. Nu era ingeri. Erau demoni.

-Nu cred...

-Sa crezi, fato! Tu esti o mostenitoare. Trebuie sa pieri alaturi de familia ta!

-Kimmy...tot tu?

-Da.

-Dar tu? Si tu esti asa.

-Nu. Nu sunt. Mama ta a fost cand s-a casatorit cu tatal tau. Iar tu esti. Trebuie sa mori.

-Iar tie sa iti taca gura aia spurcata! urlu eu.

Lucy si Clark se intoarsera ambii. Clark zambi. Lulu era uimita. Ca o rafala de vant, ceva ma arunca in spate. Lucy fugi spre mine. Ma privi in ochi si imi spuse:

-Stiu ce sunt. Stiu cum va pot salva. Te iubesc.

Si pleca. Fugi spre Clark. Si zise:

-Clarky, sunt aici!

Apoi urla. Urechiile incepura sa ma doara rau iar Clark se dezintegra usor. Ce naiba? Secatuita, Lucy cazu. Am fugit la ea. Am prins-o in brate.

-Mi-a iesit. zise ea si lesina.

Liz iesi sa vada ce se intampla.

-Inauntru. Acum!

Intra cuminte. Am urmat-o, cu Lucy in brate. Asta era viata noastra. Asta fusese. Acum totul urma sa se schimbe.

Hello! Vreau sa va anunt ca urmatorul capitol este ultimul capitol si ca va multumesc pentru vizualizari si voturi! Va iubesc! Pup!♡♡♡♡♡