Aventurile lui Wolfy

Descoperirea

M-am apropiat de locul cu ofrande, stăteam ascunsă intr-un tufis din apropiere ca sa pot vedea mai bine cine mânca ofrandele. Dar tot nu ii vedeam chipul... era dupa un copac... Dar am reusit sa ii vad culoarea blanii: era gri... Si parca avea niste pete... Dar in întunericul de acolo nu pot vedea ce culoare sunt... Si acel lup este destul de mic, se poate strecura foarte usor in întuneric....
M-am apropiat si mai mult ... Si.... in sfarsit i se vedea chipul. Era....Stea! Lupul vraci! Deci de asta Stea a zis ca numai ea poate participa la ceremonia aceea... ca sa poată sa mănânce ofrandele! A înselat haita pentru propriile nevoi! Nici nu îmi vine sa cred! Părea asa drăguță... Dar defapt nu era asa... Are mintea unei vulpi. Cat de sireata poate fi?
Sirul gândurilor mi s-a întrerupt atunci cand o voce de lup a soptit:
-Ce faci la ora asta aici?
-Emm, pai... am avut un cosmar, Stea.. M-am speriat putin... era despre... lasă...
-Sper ca nu ai vazut ceremonia... stii ca e secretă, ai putea fi pedepsită...
-Nu, nu am vazut absolut nimic.... Ah, apropo... poftă buna in continuare! Tu mănânci in timp ce haita moare de foame!
-Nici... Nu.... stii in ce te-ai băgat, treaba mea ce fac, da? Si pana la urma cine o sa creadă Alpha? Pe mine, un lup de incredere, care mai sunt si lupul vraci, sau pe tine, un pui mic care a omorat un alt lup din haita noastra?!
-Stai, stiai?
-Cum sa nu stiu? Ti-am zis ca primesc mesaje de la spirite ... apropo... sa te feresti de mine, da? Cooper este furios pe tine pentru ca nu ai facut nimic ca sa-l salvezi, ai privit cum il omoară! Esti o rusine pentru haita asta!
Am fugit repede... ca si cum nimic nu s-a intamplat si m-am dus in barlog... am inceput sa mă gândesc ore in sir la ceea ce mi-a spus Stea.. Trebuia sa o opresc... Dar cu ajutorul lui Bella si Mikey... dupa ce o sa le povestesc tot, sigur o sa ma creadă....
                        
                             ******

-Wolfy, sa fiu sincer... Nu te cred! Adică, Alpha a avut incredere in ea ca sa o pună lup vraci..  Nu cred ca ar face asa ceva...
-Shh, Mikey... Poate ca are dreptate... oricum Stea mi se părea foarte ciudata...
-Multumesc ca ma credeti... bine, măcar tu, Bella...
-Hei,hei , dar te cred..  doar ca îmi vine mai greu stirea asta...
-Bine...
Peste câteva zile... Hrana se împuținează iar haita de lupi nu mai are ce vana...
-Hei, Anna! Ce mai faci?
-Hei, Wolfy... Bine, dar nu ma simt prea bine... ma doare burta foarte tare si parca ametesc, si îmi este foarte foame..
-Serios? Mda.. Si mie îmi este foame... Dar vânătorii nu au adus nimic de mâncare...
-Îmi e foarte foame... Nu am mai mâncat de câteva zile... am fost ocupata...
-Ma duc sa vad daca gasesc ceva de vânat...
~Am plecat din barlog, m-am dus in pădure dupa hrană... era un miros de iepure..  era recent... m-am dus in spre el si l-am vazut: o porție mica de carne, dar care i-ar putea salva viata Annei. Chiar daca ma uraste, a sora mea si e de datoria mea sa o protejez.. Iepurele nu îmi simtise prezenta... Dar stiam ca trebuia sa fiu rapida... m-am apropiat de iepure, dar o fracțiune de secunda, a pornit-o la fuga. Am pornit in fuga dupa el... sper ca toate acele lectii de vânătoare nu vor sa in bara... soarta Anei a in labele mele... sau sper sa fie si in gura mea ca...
Asa, am fugit dupa el pana la o scorbură , abia apucase sa intre in ea cand eu mi-am infipt ghearele in el. L-am luat repede in dinti, am simtit cum oasele i se rup între dintii mei si cum inima inceta sa-i mai bată... Triumfătoare, la întorc repede la barlog...
-Anna, poftim, te vei face mai bi....
~Răsuflarea mi s-a întrerupt atunci cand am vazut ca deja nu mai respira... era prea tarziu.

M-am decis sa continui cu aceasta serie, sper sa va placa in continuare!