Aventurile lui Wolfy

Intamplarea

A treia zi de dimineata, nu ma simteam foarte bine, cred ca din cauza ceea ce s-a intamplat ieri... ba chiar a trebuit sa ascult sacaielile lui Mikey! Zicea ca sunt somnoroasa... Pai cum sa nu dorm dupa ceea ce am trăit ieri... Dar nimeni nu intelege...
- Salut, Wolfy, Mikey mi-a spus ca nu esti in apele tale... stii ca mereu ii trageai o laba peste ceafa... se auzi vocea Bellei.
-Stiu, dar pur si simplu nu am avut chef...
-Mi-a zis ca imediat ce te-ai întors din pădure ai intrat in barlog si te-ai uitat la un perete. Sigur ai pățit ceva...
-Off, ma mai sacai si tu mult la cap?!
-Bine! Daca nu ai nevoie de ajutorul meu, voi pleca!
-Nu, te rog, stai... am.... am trecut printr-o faza mai grea... iti voi spune ce am pe suflet, dar ce rog, nu spune altcuiva.
-Nu voi spune! Doar sunt sora ta. Iti vreau binele...
-Ok, ieri, am mers la vânătoare. Dar nu puteam sa merg singura, asa ca l-am rugat pe Cooper sa vina cu mine... Dar dupa se simteau niste mirosuri... familiare... erau lupi, dar nu din haita noastra... Erau... off.... era alta haita, cred ca haita aceea care a alungat elanii. Asa... cum ziceam....am încercat sa mergem in partea opusă din care venea mirosul, dar era pretutindeni! Deodată, au iesit unul care unul, din întuneric, lupi. In total 3. Cooper mi-a zis sa stau in spatele lui.... Si.... au sărit 2 lupi pe el, au inceput sa-l muste din toate părțile, ultimele lui cuvinte au fost: "Fugi!"
Am privit cum il omoară fara.... fara sa fac nimic. Pur si simplu, am înghețat! Daca făceam ceva, poate nu ar fi murit. Celalalt lup era in spatele meu. Am fugit si am fugit pana am gasit o scorbură in care sa ma ascund. Din fericire era prea mica ca sa poata incapea, dar a putut sa ma zgarie inainte sa intru... încă mai am cicatricea...Dar am ascuns-o...
-Si cum vei explica disparitia lui Cooper?
-Pai nu am spus nimănui ca merg cu el...
-Ok... Dar sa stii ca daca apar complicații, eu voi fi mereu langa tine, sa te ajut.
-Nu! Stai departe de mine! Nu vreau sa ti se intample ceva din cauza mea! Te rog!
-Dar vreau sa te aju....
-Nu ma poți ajuta! Am omorât un lup!  Chiar si acum îmi amintesc cum îmi spunea povesti.... ce frumoase erau vremurile acelea...
-Stai, ce? Ai omorât ce? Un lup?
Un glas răsună din spatele meu. Un glas sacaitor... mda .. cine altcineva sa fie decat Anna... sora mea mai mica, care ma uraste din tot sufletul... ce as vrea sa o musc acum de gatlej...
-Nu e ceea ce pare... a inceput Bella sa zică..
-Ba a ceea ce pare! am intervenit eu. Da, l-am omorat pe Cooper!
-Ce?! De ce?! O sa dai de probleme... Mamaaa! a strigat imediat ce terminase propozitia.
-Ce ai facut?? De ce ai zis asa ceva?! Nu tu l-ai omorat! Ci lupii aia jegosi! De ce iti asumi vina daca nu tu ai vrut sa se intample ce s-a intamplat?
-Pentru ca e numai vina mea.. daca as fi mers singira... m-ar fi omorat doar pe mine. Asa ar fi fost mai bine...
-Nu, stai, nu gândi asta!
Prea tarziu.. plecasem deja... direct spre locul in care l-au omorat lupii aia. Acolo nu mai era  nimic..  nici măcar un miros sau o urma de sânge... Dar cat de fomisti sa fi fost lupii aia?! Pana la urma... m am decis sa merg inapoi la barlog... Dar nu fara sa aduc ceva de mâncare ca ofrandă pentru Cooper...
Pe la mijlocul nopții, auzeam niste urlete, semănau cu urletele de furie si de durere ale lui Cooper. Erau din ce in ce mai zgomotoase. Nu mai puteam rezista asa ca m-am trezit. Dar chiar auzeam niste zgomote... parca cineva molfaia... am mers uite si chiar asa era! Cineva mânca ofrandele pentru Cooper! Si acel cineva va fi prins!

Daca v-a placut lasati-mi cate un vot ca sa stiu daca voi mai continua cu seria aceasta! Va multumesc