Aventurile lui Wolfy

Confruntarea

Trixie se uita cu ochii mariti de curiozitate la mine. Eu inghiteam in sec, nestiind ce sa-i spun. Dupa cateva secunde de liniste, am tras aer adanc in piept si am spus:
-Stii, mama ta a... em.. nu va mai putea ajunge aici.. ea este acum un spirit al naturii.. am zis eu, sperand sa nu o afecteze la fel de mult raspunsul pe care l-am ocolit.
-Ce inseamna asta? ochii ei de culoarea chihlimbarului se uitau mirati la mine.
-Asta inseamna ca ea face parte din fiecare element al naturii: este in pamant, in aer, in rau.. peste tot..
-Atunci de ce nu o pot vedea?
-Spiritele lupilor morti prefera sa se ascunda de lupii vii..
-De ce nu ar vrea sa ma vada? M-a abandonat?
-Nu, Trixie.. nu te-a abandonat.. asa a hotarat soarta, probabil ca ea stie ca te poti descurca singura.
-Dar.. nu cred.. nu stiu..
-Vei vedea, te voi invata eu! zic eu cu o voce vesela, straduinduma sa nu imi pleostesc urechiile la loc. Vrei sa ne mai jucam?
-Nu, poate maine.. mi s-a facut somn..
-Bine.. zic si imi lipesc nasul de al ei, salutand-o.
M-am dus inspre barlogul meu si al Bellei, oftand dupa ziua grea pe care am avut-o.
                     ●●●●●●●●●●●
O saptamana a trecut ca si cum ar fi fost o singura zi. Eu si cu Trixie am devenit foarte apropiate, ea, probabil, uitand de mama ei cu desavarsire. M-am trezit de dimineata, stiind ca astazi trebuie sa ma pregatesc pentru antrenamentul lui Trixie. O voi putea antrena in sfarsit serios.
   Abia imi tineam ochii deschisi, cand, deodata, o blana gri imi acoperise privirea.
-Trixie, poti sa nu mai iei pe toata lumea in surprindere? zic eu, in momentul urmator dand-o jos de pe mine, si gadiland-o cu botul pe burtica.
-Heeei! Inceteaza! zice Trixie, zbatandu-se sa scape.
-Stii ce zi e azi?
-Imi incep antrenamentul?! zice ea incantata.
-Da!
-Credeam ca nu mai vine ziua asta! Abia am asteptat! Ce vom face prima lectie?
-M-am gandit la notiuni de vanatoare.
-Suna interesant.. zice ea, bucuroasa.
-Da, dar trebuie sa il intreb pe Alpha daca incepem peste 2 ore..
-Bine.. Sa speram ca mai devreme!
Fug incantata spre locul unde stiu ca lui Alpha ii place sa se relaxeze la soare. Il gasesc acolo, stand cu ochii intre-deschisi, de parca ar fi intr-o transa.
-Ma scuzati, Trixie isi poate incepe antrenamentul acum?
-Normal ca da, acum tu hotarasti ce e bine pentru ea.
Vocea lui nu a sunat deloc dura, mai mult parea agitat-chiar daca doar se relaxa la soare.
-Em.. bine, multumesc!
-Cu placere.. daca mai ai intrebari, adreseaza-mi-le mie.
-Bine..
Ma indreptam inspre barlogul meu, unde se afla si Trixie, cand, deodata am auzit o voce cunoscuta.
-Pssst! Vino incoace!
Eu, surprinsa de prostia celui care incalca teritoriul haitei, ma apropii de tufisul de unde se auzea vocea. Dupa el se afla Mickey si cu prietenul ala al lui.
-Ce tot faci?! il intreb eu pe Mickey.
-O farsa, nu e de inteles? a raspuns Mickey, plin de ura, iar apoi a inceput sa rada, prietenul lui facand la fel. Eu le intorc spatele si merg in alta directie.
-Sora ta e asa enervanta! il aud pe prietenul lui soptind.
In fractiunea aceea de secunda, nu ma mai puteam controla. M-am intors cu fata la el, am inceput sa alerg si l-am trantit pe jos, dupa l-am muscat tare de ureche.
-Ce mai zici acum, Kai? il intreb eu, furia cumprinzandu-ma si simtind ca l-as putea musca de gatlej. Mai ai ceva de spu...
Nu am apucat sa imi termin propozitia ca cineva m-a impins cu toata puterea, dandu-ma jos de pe Kai, trantimdu-ma la pamant.
-Bravo, Mickey! Credeam ca nu o mai dai jos pe ticaloasa asta..
-Mai usor, e sora-mea! imi lua Mickey apararea, spusele lui sunand mai mult a gluma.
Apoi Kai il da jos pe Mickey de pe mine si ma musca cat de tare putu de piciorul stang din fata. Simtindu-mi ochii umezi de la durere, scheaun si ma ridic imediat in picioare, neputand sa calc pe laba ranita.
-Asta sa nu te mai prind ca ma mai enervezi! zice Kai, cu toata ura posibila.
-Imi pare rau ca nu te-am muscat de gatlej! zic eu, incepand sa-mi tarasc laba prin iarba scurta, indreptandu-ma catre vizuina mea. Durerea ascutita din laba se simtea ca o mie de aschii infipte la suprafata pielii pernutelor de la laba, dar nu puteam anula antrenamentul. Cel putin nu azi, pentru ca Trixie ar fi foarte dezamagita.. poate chiar suparata pe mine.. daca ma duceam la Lessie, ea sigur nu ma va mai putea lasa sa fac antrenamentul.. nu vreau sa pierd sansa, asa ca rana va trebui sa mai astepte.