Aventurile lui Wolfy

Prima zi

Intr-o zi de vara, s-a nascut intr-o haită de lupi, un pui pe nume Wolfy. Ea era cea mai neastamparata si mai aventuroasă dintre toti cei 4 pui care se născuseră. Cel putin asta zicea mama lor. Peste 2 săptămâni, puii au iesit pentru prima oară din barlogul   in care au fost născuți. Wolfy a fost prima care a iesit din barlog.
-Ce lumina orbitoare! Ce enervantă e. De ce nu pot sta in barlog, mama?
-  Pana la urma trebuia sa iesi... O sa vezi ca te vei obișnui. Este frumos afara, păsările canta....
- Ce sunt "pasarile"?
- Sunt niste vietăți, unele mai mici, altele mai mari, care pot zbura.. vei vedea ca  va trebui  sa vanezi păsări. Cu hrană vei supraviețui.
- Of, super, ma înveți sa vanez??
- Esti prea mica... deocamdată nu poți vâna.
- Atunci, daca nu pot vana, de ce m-ai scos afara din barlog?
- Ca sa ai mai mult spatiu sa te joci cu fratii si surorile  tale.
- Ok, ma duc acum...
Nu inteleg, ma puteam juca foarte bine si in barlog... dar ma rog.. se gandi Wolfy.
-Ce mai faci?
Fratele ei se apropiase de ea, dand fericit din codita.
- Stau, nu vezi, Mikey?! se rasti ea.
- O încântare in fiecare zi ...
- Daca n-ai ce face, sacaie pe altcineva...
- Dar nu te sacaiam... Ce ai?! Tu mereu ai chef sa te joci cu mine ...
- Nu am nimic... hai sa ne jucam...
Peste catva timp, sosise ora mesei.
- Azi e prima zi în care puii noi vor mânca un aer liber. Sa sărbătorim asta cu elanul pe care vânătorii nostrii ni l-au adus. zice căpetenia haitei .
Alpha este destul de drăguț, adică a facut toate astea doar pentru noi.. cred ca e de treabă.. se gandi ea.
După masa, a sosit ora de culcare. Asa au fost aproape toate zilele, pana când....
                       Peste 1 luna....

Asta a prima zi in care voi invata sa vanez. Am atâtea emotii!!!
-Esti gata pentru vânatoare, Wolfy?
- Nu stiu... Tu esti gata, Bella? isi intreba nostalgica sora si cea mai buna prietena.
- Nu prea.. adică, nu cred...
- Lupilor, sunteți gata, după atata timp, sa ajutati haita cu adevarat?
- Of, hai ca începem...
- Eu sper ca da , pentru ca azi e prima zi de antrenament, sper sa invatati repede.
- Ce vom face mai întâi? a intrebat Mikey.
- Pai, îmi pare rău sa va anunt, dar deocamdată vom invata sa simtim mirosul prazii. Pentru un vânător, asta e unul dintre cele mai importante lucruri.
- Care e primul? întreaba Bella, cu un strop de frica in glas.
-Prada...Pana acum, mai avem alte intrebari?
-Nu. au spus puii in cor.
-Hai sa începem atunci... tu! Bella... vino in fata.
-Nu...
-Nu era o intrebare...
- Urati-mi succes..
-Asa, simti vreun miros pana acum?intreba lupul adult.
-Parca, unul slab de iepure..
-Bravo! Stii din ce directie vine?
- Din..... Din stanga?
-Exact! Uitati-va! Nu este deloc greu... Daca aveti incredere in voi, veti reusi mereu...
- Vai, ce incredere a avut Bella in ea...!  se aude o voce respingătoare din spatele tuturor lupilor.
El este Tigrul. Genul de lup morocănos mereu, care iti pune mereu bete in roate.
-Da, Tigrule, vrei te rog sa iesi in fata lupilor si sa ne demonstrezi ce poți?
- Ok.
Tigrul merse in fata, cu mersul lui, ala țanțoș, chiar daca nu e fratele meu, e din haita mea.. Asa ca nu pot sa-l musc de ureche...
-Ai simtit vreun miros?
- Nu..
-Nici unul?
- Nimic!
-Eu simt ceva... e un miros.... un miros de animal mare... sunt mai mulți! Nu recunosc mirosul.... zice Bella
-Elani!!!!! Fugiti!  urla Mikey
Erau niste animale mult mai înspăimântătoare cu viata decat fara...    M-am ascuns intr-un tufis mare, împreună cu Bella. Împreună urmăream dezmățul acela, plin de sânge si de violenta: o lupta pe viața si pe moarte dintre 2 elani si 4 lupi. Alpha s-a aventurat imediat in lupta. Eu il admir, se lupta asa de bine: il muscă pe elan de spate, il zgarie, dar elanul de fereste, lovindu-se intenționat de un copac. Il da jos pe Alpha. Dar, imediat, fratele mamei mele, care e si cel mai bun vânător, numele lui fiind Fulger, care e si cel care ne va invata sa vanam, se urca imediat pe elan si il muscă de spate, dar e daramat de Tigru. Pun pariu ca vrea sa obtina al toata faima ! Se urca pe elan si il muscă, ii zgarie ochii, niste miscari bune de lupta, având in vedere ca e doar cu 2 luni mai mare decat mine.. Dar de-odată e daramat de elan si călcat in picioare. Încă mai respira, dar nimeni nu putea sa il ajute pentru ca toți erau ocupati cu elanii...  Deodată, nu stiu cum, dar m-am ridicat din instinct in picioare si am alergat spre el. Elanul nu era la mai mult de 3 lungimi de coada departe de Tigru, dar m-am dus. Intr-o zi am invatat ca viata haitei e mai importanta decat orice pe lume. Am ajuns langa el, dar elanul venea in viteza spre mine, m-a lovit cu o copita, totul s-a intamplat intr-o secunda, fara sa-mi lase timp sa reactionez. M-am ridicat si l-am tras pe Tigru intr-un tufis din apropiere. Dar, din pacate, nu mai respira... probabil ca rana era prea grava.. murise..
       După scurt timp, cei doi elani au fost ucisi de catre lupi... acum chiar îmi pare rău ca am gandit rău despre Tigru... poate doar de simțea ignorat din cauza noastra, a noilor pui... off, acum ma gândesc ca daca ar fi stat in barlog toata viata, nu ar mai fi murit... Am încercat sa urlu, dar ceva îmi punea un mod in gât. Când m-am uitat, blana îmi era plina de sânge... doar gândul ca voi ajunge ca Tigrul ma infiora, asa ca am ametit si intr-o clipa eram la pământ.

     Daca v-a placut lasati-mi cate un vot ca sa stiu daca voi mai continua cu seria aceasta! Va multumesc