Blood in Manhattan » book l

Blood in Manhattan - Chapter 11

   O săptămână după întâmplarea de la petrecere, eram în căutarea tipei care m-a atacat. Până la urmă, am înţeles că totul a fost numai un şiretlic. W. sigur a pus-o pe femeie să se asigure de prinderea lui Umbră. Dar nimeni nu a spus vreodată că a-l prinde pe Umbră va fi uşor. Am săpat după indicii, şi mi-am dat seama că această tipă lucra pentru el de câţiva ani. Problema era că aici îmi scapă ceva. De ce ne ajută dacă ea lucrează pentru Umbră?

   Nu am încredere în toată lumea, iar în ea cel mai puţin. Nu are logică, şi nici sens. Stăteam închisă de mai bine de două nopţi în sediul de la poliţie, cu un termos gol, cu urme maro, de la cafeaua pe care am băut-o de dimineaţă. Nu mai aveam somn, plus că am şi aţipit treizeci de minute mai devreme, şi acum eram plină de energie - sau nu.

   Încercând să găsesc motivul, nu mi-am dat seama că telefonul suna. M-am ridicat să văd numărul apelantului. Un amalgam de cifre, care nu au făcut-o să înţelagă mare lucru. Am răspuns fără teamă.

-Alo?

-Kathy, o voce feminină mi-a rostit numele.

-Cine e?

-Vipera Neagră. 

-Ah. Ce vrei?

-Uite, trebuie să îţi spun ceva. W. nu e la el acasă. Şi, nu vreau să te sperii, dar e posibil ca Umbră să îl fi prins.

   Vipera Neagră era tipa care ne-a ajutat. W. mi-a spus numele ei, sau mai bine spus numele ei codat, după ce am plecat de la depozitul abandonat. Niciodată nu m-am gândit că toţi cei cu care voi lucra vor avea identităţi secrete, iar eu voi rămâne pe dinafară. 

-Şi ce ar trebui să facem?

-Trebuie să mergem să îl căutăm. Nu sunt sigură dacă el a fost răpit de Umbră sau doar stă pe undeva. Ştii, îl cunosc de ceva timp, şi niciodată nu a făcut asta.

   Îl cunoaşte de ceva timp. Asta înseamnă că au mai lucrat şi înainte?

-Problema e că a mai făcut asta odată. A dispărut fără motiv, şi apoi  revenit următoarea zi fără să se fi întâmplat ceva. Nu ştii ce face atunci când e nervos. 

-Şi ce trebuie să facem? am repetat întrebarea.

-Ah, păi în primul rând, ar trebui să deschizi geamul. Nu vreau să mă vadă cineva. Uită-te la geam, Kathy.

   Mi-am întors capul înspre geam, şi acolo, am văzut o siluetă întunecată. Nu a mai fost vreodată o dimineaţă atât de întunecată, dar era deja luna decembrie. Nu mi-a plăcut vreodată frigul, dar nici căldură. Nu cred că am suportat vreodată vremea.

   M-am apropiat de geam temătoare, dar Vipera Neagră era singură. Am verificat din nou, cu privirea, arma de lângă biroul meu. În cazul în care vroia să îmi facă ceva, eram pregătită. 

   L-am deschis.

-Kathy. Mă bucur să te revăd.

-De cât timp stai acolo?

-De ceva timp. Se pare că acel geam chiar nu este în aria ta vizuală. Mă bucur că nu m-ai observat mai devreme. Încercam să dau de W..

   Ceva din tonul ei m-a făcut să mă neliniştesc. Puteam simţi că ea nu ar fi vrut să fie aici, probabil nici nu s-ar fi deranjat să mă viziteze dacă W. nu lipsea. Purta din nou bandana mov, de data aceasta părul ei era ondulat şi se revărsa pe spate ca o cascadă. Puteam observa urmele de ruj roşu de pe buzele ei, şi fondul de ten încă intact de pe faţă. În schimb, purta acelaşi costum mov cu care am mai văzut-o o dată.