Colecții de vitalitate

Gherilă

Ce nu a fost spus? Perpetuu client al propriei sale vinovăţii, al propriei sale conştiinţe, omul. Şi cum ar putea el să exprime ceva nou vorbind de propria-i mizerie? Şi ce înseamnă a supravieţui? nimic altceva decât a nu cădea în ispita evaporării...la celălalt capăt capcană uşoară sinuciderea.
A aştepta...a aştepta. Îndurând procesul dublu al uzurpării: al timpului şi al conştiinţei. A călători înfrânt tovarăş mereu cu vina. De cele mai multe ori sinceritatea se dovedeşte şi ea nu o virtute, ci o capitulare. Vinovat. Vinovat de... sincer, recunoscând că.... Mereu descoperit şi fără apărare în faţa vinei. Din nou şi din nou vinovaţi. Sfârşind cu a desluşi o vină, începe întotdeauna tortura acceptării ei.

Uneori voinţa sufocată şi un sens ascuns al vieţii vor erupe în revoluţii perfide, declamative, de asemeni, vinovate şi ele. Izolate şi înfrânte vor lăsa loc vinovăţiei să se reverse spre albii şi mai mari. Se va instala cu autoputernicie paralizând sistemul, anihilând orice opoziţie. Conştiinţa şi ea va provoca nonsensul existenţei dinăuntrul omului. Cele două, vina şi conştiinţa, vor juca o partidă bună "peste capul omului", înlăturându-l. O expulzare începută în conştiinţă întotdeauna în căutarea unui certificat de deces .Victimă a jocului lor lugubru întotdeauna e ...omul.

Depăşind o perioadă de depresie încerci un sentiment de învingător. Dar nu eşti. Eşti doar un "supravieţuitor"de scurtă durată. Mai mult de atât vei căpata o coloratură neplăcută în ochii celorlalţi. Vinovat din nou ca posesor al unei ruşinoase fibre ....ce nu se lasă supusă. De ce nu a cedat? Orice răspuns va fi susceptibil. Vitalitatea provoacă întotdeauna silă contemporanilor ca fiind inacceptabilă în raport cu tragedia ce-i înconjoară . Degeaba vei încerca să explici, în extrem totul va deveni ambiguu.

Ce rămâne de făcut? Uşa dezastrului trântită implacabil în botul oricărui destin. Şi apoi: Nimicul. Absenţa a orice. Să nu încerci a măsura abisul! Cineva enunţa deunăzi, o alcătuire inflamatorie pentru o conştiintă normală: "sunt nefericit!" Cât de îndepărtată e o astfel de lume. O lume cu astfel de preocupări. Ca şi cum ''fericirea'' ar fi posibilă în acest deşert cu o ariditate ce-ţi ucide mintea. Purgatoriu ori Limbo? Cu nici una dintre aceste locaţii nu te vei putea felicita. Nu! nici măcar atât. Eşti doar într-un loc unde vina îşi devorează întotdeauna suportul. Moarte? posibil, dar nimic asiguratoriu şi în rest, atâta cât este, viaţa ca un timp pe care l-a închiriat în totalitate vina. A închiriat omul, trăirile lui, peisajul. Acolo şi aici, de jur împrejur, oficiul vinei şi tu privind zilnic în gura nesăţioasă a fiarei. Sentimentalizând îi vei mări apetitul şi vivacitatea bulimicei făpturi. Vei ajunge maliţios şi vor fi nopţi desigur, convieţuind cu ea, în care te vei raporta la ea ca la o fiinţă vie. Nimic nu te ajuta oricum, dimpotrivă.

Ea va trăi dincolo de existenţa ta şi îţi va devora imaginea până la limitele timpului. Dincolo de societate. Aşa-i reclamă regimul şi se va dovedi un executor testamentar extrem de priceput. Vei pierde în ''mica ta afacere cu ea'' nu numai timpul vieţii pe care şi l-a acaparat oricum -mai mult sau mai puţin cu voia ta- dar şi bruma de eternitate, oricare ar fi natura acesteia. Toată corespondenţa adresată fiinţei sau nefiinţei tale îi va parveni ei şi ea îşi va îndeplini conştiincios, fără rabat, misiunea de cioclu.

Oh, Minerva, dăruieşte-mi din harul tău! Cărui dintre sfetnici să mă pot încredinţa? Şi cine nu mă va trăda vinei? Cine să aibă puterea de-a îndura atacul făţiş al acestei hidre?

Prezenţa raţiunii e şi ea un musafir neplăcut în curtea propriei tale conştiinţei şi nu va dura mult până când şi ea se va subordona vinei. Va deveni una din prezenţele neobosite din camera de supraveghere a torturii. Pe uşa ego-ului tău careva zelos a înscripţionat din timp textul: "Când aveţi timp urinaţi aici!". Întrebată, vina numeşte asta o cale de penitenţă uşoară
Aşa arată cetatea vinei. Cu un Dumnezeu căruia nu i te mai poţi adresa. Vina se va îngriji să scurtcircuiteze orice canale de comunicare şi te vei trezi în toate încercările tale mereu poticnit la picioarele ei. Toate semnalele îţi vor fi disecate şi analizate. Apoi raliate vinovăţiei şi vina ta va spori. Regretul în forma lui târzie va fi de neacceptat şi insuficient. Devenit vinovat, petrecându-ţi zilele în timpul vinovăţiei tale- regretând un fapt vei asmuţi o sută.