Colecții de vitalitate

Bărbatul

lui Francisc

bărbatul pe care l-am vândut azi în piaţă ar fi împlinit peste două zile 46 de ani.

soarele ardea teribil pe autostradă şi, exasperat, am oprit să comand o îngheţată la un McDonald's. atunci, el a început a-mi povesti câte ceva despre hoby-urile sale, despre unele călătorii înfăptuite şi despre altele numai visate. o sumedenie de nume exotice, apoi, despre prietenii săi şi despre o casă aflată undeva în valea unui sat de munte cu puţini locuitori pe metru pătrat.

fuma mult dar nu regreta. i se-ntâmplaseră destule lucruri ciudate în viaţă. şi, inevitabil, în timpul discuţiei şi-a amintit şi de două-trei momente din copilăria sa. sub presiunea acelui aer înăbuşitor, îngheţata începuse a se topi şi o parte mi se scurgea acum pe mână într-un mod neplăcut. omul povestea în continuare liniştit şi eu doar îl aprobam când şi când.

la un moment dat, chiar mi-a zâmbit cu o oarecare duioşie. asta mi-a plăcut. mai rar. avea chiar curajul de-a mă privi în faţă. apoi, a adus vorba despre ultimele sale neplăceri, despre o fostă soţie, neamuri şi aşa mai departe, dar n-a insistat şi când m-am ridicat şi-a stins politicos ţigara.

din acel moment totul a mai durat un ceas.

când am ajuns, străzile oraşului erau toate pustii, doar târgul fremăta de viaţă cu o mulţime de cumpărători. pe mulţi îi cunoşteam şi, cu toate astea, am negociat foarte puţin. în timp ce număram banii bărbatul n-a scos niciun cuvânt. sta pe vine cu spatele pieziş, rezemat cumva de tăblia rece a tarabei.

.......................................................................................................................

când am virat să pot ieşi din parcare, în ciuda ambalării motorului, un zgomot înfundat venind dinspre piaţă a deschis portiera şi s-a aşezat pe locul rămas liber.

şi asta a fost tot.