Midnight Circus

Capitolul 1 - Somnul

Circul vuia. Nu era nici un spectacol în acea noapte şi, cu toate acestea, orice sursă de lumină era aprinsă. Doi arlechini, încă frecându-se la ochi, căci asta era una din puţinele nopţi în care puteau se puteau culca devreme, trăgeau acum de porţile grele din fier, deschizându-i calea unui vizitator neaşteptat.

Victor Greenberg, maestru de ring şi mare iluzionist al circului, se întorsese mult mai devreme din călătoria lui în Capitală. Şi nu era singur - în braţe ducea o formă micuţa şi gheboşită, cu hainele atârnând. Aşeză fata pe jos, iar în jurul ei se strânse repede un grup de curioşi.

- Ocupați-vă de ea, le ordonă el.

Tăie mulțimea în pas grăbit, dispărând în marele cort.

O fată înaltă și supțire, cu părul castaniu strâns în vârful capului și pielea albă cadaverică, făcu un pas în față și îngenunche lângă corpul ghemuit, cu voalurile fustei răspândite în jurul ei. Degetele ei lungi atinseră ușor încheietura fetei.

- Puls slab și rece ca gheața, anunță ea cu o voce suavă, fără intonație.

Se ridică.

- Mik, adu-o în rulota mea.

Un bărbat scund și vânjos încuviință. Luă copila și o urmă pe acrobată.

În spatele marelui cort era cu totul altă lume. În timp ce în față, intrarea era împânzită de beculețe colorate și căbănuțe de lemn vopsite în argintiu, creînd un drum fermecător spre circul impunător, aici alei întortocheate bătătorite cu pământ uscat se pierdeau printre rulote ruginite și corturi peticite. 

- Pune-o pe pat, îl îndrumă acrobata pe Mik, intrând într-una dintre locuințe.

El o așeză pe fată pe un pat îngust din metal, acoperit cu o cuvertură supțire.

- Mulțumesc.

Bărbatul încuviință și duspăru în întunericul de afară.

Acrobata se numea Blanche. Era franțuzoaică, lucru ce se simțea în accentul ei elegant. Frumoasă ca o zână și tristă ca o văduvă, ea era un mister chiar și pentru ceilalți membrii ai circului. Avea un mod de a se mișca, de parcă plutea mereu la câțiva centimetrii de pămâtului. Ea era starul principal al acrobaților, furând inimile spectatorilor de fiecare dată când se împletea în panglici, zburând deasupra scenei. Avea 20 de ani și se afla aici de la 14. Maestrul o adusese, nici ea nu-și mai amintea cum. Pe atunci era o fugară înghețată și îmbrăcată în zdrențe, lafel ca copila de acum. Cine știe cum se implicase el în soarta fetei, așa cum probabil se implicase și în a ei. Blanche îl ura pe Victor, din atâtea motive pe care nu voia să și le amintească. 

Își spălă mâinile în apa rece de la chiuvetă și le șterse pe o cârpă. Își trase un scaun lângă biata făptură de pe pat și îi dadu șuvițele năclăite de pe față. Ploapele îi tremurau, iar buzele crăpate îi erau strânse într-o linie supțire. Nu putea avea mai mult de 14 ani, atât cât avusese și ea când el o adusese în locul ăsta blestemat. Ibricul de pe foc începu să țiuie. Turnă apa întru lighian, apoi trase hainele de pe fată și începu să-i spele corpul firav. Pielea ei era un labirint de vânătăi și zgârieturi. Îi așeză pe frunte un prosop îmbibat în apa caldă, însă ea începu să tremure și să geamă.

- Shh, shh.

Blanche îi mângâie părul, însă copila continuă să se zbată. Acrobata sări în picioare și scoase capul pe ușă.

- Adaaam! strigă ea.

După câteva momente, auzi un cal nechezând și niște pași grăbiți alergând în direcția ei. Un băiatul roșcovan, cu părul ascuns sub o căciulă neagră, ieși din umbră.