The Unknown *Romana*

Capitolul 2.

"Va rugam sa va cuplati centurile de siguranta,ne pregatim de aterizare" Vocea insotitoarei de zbor rasuna in difuzoarele avionului potolind agitatia pasagerilor nerabdatori sa coboare din avion, Eu una nu am teama de zbor ,chiar imi face placere sa privesc pe geam cum decoleaza , cum aterizeaza , cum urca deasupra norilor , toate acestea mi se par inexplicabile dar fara aceste lucruri cred ca viata mi s-ar fi parut inexplicabila.

"Dragi pasageri va anuntam ca am ajuns la destinatia finala, Londra, va multumim ca a-ti ales compania tarom si va uram sejur placut"

Mi-am decuplat usor centura de siguranta si am asteptat ca toata lumea sa isi ia bagajele, nu imi place sa ma inghesui .M-am ridicat usor, simteam cum avionu se goleste si agitatia dispare ,era un sentiment placut. In capatul culoarului era insotitorea de zbor care astepta sa isi i-a ramas bun de la pasageri.

Si am ajuns.

**

Afara ploua , tipic Londra, in geamu taxiului se vedeau stropi de ploaie ce se tot inmulteau si coborau incet spre pamant.Atmosfera de afara era una placuta ,chiar daca ploua oamenii erau in plina forma ,se vedea entuziasmul pe fata lor. Cred ca am sa ma simt bine aici...

Apartamentul pe care il cumparasem era aproape de centru orasului intr-un cartier rezidential. E un bloc micut de 3 etaje , la fiecare etaj cate un apartament .Masiinuta mea era parcata in fata blocului deci am dedus ca lucrurile mele au ajuns in siguranta. Am apartamentul 3 , este singurul care are terasa , el nu este foarte mare dar perfect pentru o fata ca mine. Asteptam liftul cu nerabdare , este un lift cochet , facut numai din oglinzi si cu tente de auriu ma simt ca intr-un loc de lux. Etajul 3. Pe holul micut este doar o usa din metal visinie pe care scrie "3". Am descuiat usa , iar inainte sa deschid mi-am spus

"Un nou inceput"

Este minunat , cutiile mele peste tot , cat trebuie sa despachetez, bine ca m-am gandit sa comand mobila inainte asa am scapat de o grija. Sufrageria era cea mai mare , am amenajat-o placut ,o canapea pe mijloc ,un tv , masuta de cafea si ce imi place cel mai mult covorasul pufos,, este asa de placut sa simti cum picioarele tale sunt inabusite in caldura si catifelate de blanita alba dupa o zi grea.

Dormitorul, preferatul meu,un pat pus pe mijloc ,un dulap ,un mic fotoliu , oglinda si biblioteca. M-am aruncat in pat era asa de comod simteam cum toate grijile mele se pierd si in cateva momente simt cum somnul ma cuprinde usor, nu credeam ca sunt asa de obosita dar oricum un pui de somn nu stirca niciodata.

*vis*

"AI GRIJAA!!"

"ANNE"

"NUU"

"explozie"

****

"Harry POV"

"Nu esti in stare de nimic, unde a plecat, de ce nu stii, tu nu sti ce te asteapta.." vocea apasatoare din telefon imi facea inima sa bata din ce in ce mai tare.

"O sa aflu " incerc sa raspund cat mai calm posibil

"Ai face bine , ai 5 zile si te sun dinou."

Tonul apelului incheiat se auzi ,nu pot sa cred ca a plecat, de ce, si cum de nu m-am gandit la asta , oare unde a plecat , trebuie sa aflu dar nu pot sa ii fac asa ceva nu pot.

Telefonul se auzii sunand dinou.

"Alo?"

"Harry , ce faci ? unde esti? am vesti." singura voce care ma calmeaza si ma face sa am increde rasuna in difuzorul telefonului.

"Multumesc, Zayn. In 5 min in centru comercial?"

"Da, ne vedem la starbucks, te astept afara,"

Apelul se incheiase. Zayn, singuru om care nu m-a lasat la greu cand s-a aflat povestea despre tatal meu. Mereu m-a ajutat, o sa ii fiu recunoscator toata viata pentru ce face pentru mine fix in momentele grele. Il stiu de 10 ani, eram 3 , eu , Zayn si Louis......gandurile mele se intristara la readucerea aminte a numelui lui.

*flashback*

"Harry , vino repede , iesi pe geam , sa nu te vada!"

"Louis , ce faci aici daca te vede tata , ne omoara pe amandoi."

"Trebuie sa te ajut, esti prietenul meu"

"Mersii Lou"

*sfarsit flashback*

***

"Anne POV"

Inima imi batea puternic, eram transiparata si simteam teama si tristeatea cum ma cuprinde, visul asta il am doar in momentele in care nu sunt sigura pe mine. Off mama , daca ar fi aici cred ca ar fi foarte mandra ca am ajuns sa invat in londra.

Am inceput sa aranjej lucrurile si sa termin tot azi, cutiile ramase le-am aruncat si am decis sa merg la supermarket, ploaia se oprise asa ca am decis sa imi iau cizmele de cauciu si o jacheta de fas.

Abia daca era coada la casa, la vechea mea casa la ora asta stateam la coada 2 ani.In spatele meu era un baiat cu ochii albastrii , cu parul asezat nazdravan si cu o privire dulce. ma privea cu atentie , pur si simplu ma studia. Avea doar un baton de mars in mana asa ca am decis sa il las in fata.

"Ia-o in fata ca eu am mai multe produse.." am zambit cat de dulce si de amabil am putut.

"Multumesc dar o sa astept, nu vreau sa o iau in fata ta" ochii lui ma priveau adanc, atat de adanc incat credeam ca imi citeste gandurile.

"Cum vrei" i-am raspuns placut.

Am iesit din magazin aveam doua plase grele, e clar trebuie sa iau masina data viitoare, nori se adunau pe cer si incepuse deja sa tune usor, o sa ploua, super . O picatura de apa s-a topit pe obrazul meu fierbinte insa inainte ca o alta picatura sa ma atinga am simtit o umbra deasupra mea. O umbrela? ma uitam intrebator.

"Vezi daca o luam in fata nu te mai feream acum de ploaie" o voce calda se auzea in urechile mele

"Ai dreptate, sunt noua pe aici, credeam ca azi numai ploua" am zis cu un zambet tamp.

"Louis Tomlinson, incantat"

"Anne" am spus rosiind.