Virusul

Mă revanșez

Deci nu pot să vă las așa o să postez acum un scurt capitol ca să țină de urât în caz că nu pot posta.

Rămas singur din nou la drum mintea mea parcă o luase rezna mă gândeam doar că s-ar putea să nu o mai văd niciodată și la acele puteri care-mi apar și dispar din senin...
Afară era întuneric eu încercam să îmi împart atenția și sunetelor din jur pentru că să fim serioși oricând puteam ajunge un bufet suedez pentru aceste creaturi însetate de sânge..
În timp ce mergeam eu legănat pe drum ca un retard niște faruri îmi atrag atenția...normal prima reacție să fac un pas spre marginea drumului și să apuc iar în mână bara de metal cu care îmi croisem drum printre zombie nu de alta dar nu știi peate ce nebuni dai pe străzi în zilele astea.

Mașina se oprește în fața mea..un moment de liniște se așterne după oprirea motorului nimeni nu coboară îl priveam lung dar nu aveam curajul să mișc deloc.
Ușa mașinii se deschide încet și o siluetă de bărbat apare în bătaia farurilor...îmi părea cunoscut până să observ că era Octavian...unul dintre prietenii mei ce a urmat planul și a plecat spre vest.

Eu:Nu pot să cred ești în viață! Exclam eu cu o bucurie în glas și în privire.

Octavian:Da trăiesc , știi bine că sunt greu de doborât, îmi spune el râzând ironic.

Eu:Dar ești singur , restul sunt la adăpost nu?Atunci își lasă privirea în pământ și îi observ expresia feței...

Octa:Din păcate sunt singur...restul nu au reușit..sau cel puțin așa cred..

Eu:Ce?! Spune-mi ce sa întâmplat!

Și restul în capitolele ce urmează. :D O să mă străduiesc să postez și în vacanță.