Virusul

Drum lung

Deja ieşiserăm din oraş , o linişte macabră s-a aşternut în toată maşina , toţi eram speriaţi şi confuzi dar ne eram bine oarecum încă ne aveam unul pe altul.

-Octaviane opreşte puţin , am nevoie de o pauză , spun eu cu o voce parcă extenuată de evenimentele din ultimele zile.

Acesta s-a conformat şi a oprit uitându-se la mine cu o privire lungă şi tristă.
Odată coborât din maşină simţeam nevoia să fumez (de parcă nu îmi ajungea că eram un fel principal umblător am început să-mi bat cuie la sicriu din nou) şi ceilalţi au coborât după mine , nimeni nu scotea o vorbă până la un moment dat când Cătălina a început să iele ca din gură de şarpe <<Zombieee! Urcaţi repede să plecăm!>> , era doar unul singur şi mi-am propus să fac pe eroul. Înaintam uşor spre el cu un cuţit de bucătărie în mână dar între timp mi-am întors privirea spre stânga unde am văzut o mare de zombie , erau cu sutele şi tot ce vedeai în urma lor era doar praful ce se ridic spre cer.

-Să îmi trag palme , toţi sus acum! Zbieram eu cât mă ţineau plămânii în timp ce alergam spre maşină şi aşa am pornit din nou la drum.
Se făcuse seară , toţi eram obosiţi mai ales eu şi Octavian fiind singurii care aveam habar să conducem şi făceam cu schimbul la volan.

Tot înaintând am dat peste o cănănuţă , înconjurată de un gard undeva la doi metri din lemn cu o poartă masivă din fier deschisă , am oprit în faţa ei şi a început discuţia.

-Ce ziceţi , rămânem aici peste noapte?

-Nu ştiu ce să zic , răspunsese Denisa.

-Eu zic să nu ne grăbim , adăugase Elena.

-Tu ce zici Cătă ? Spusese Şpiki curios.

-Băi eu sunt foarte obosită şi tare aş vrea să dorm , răspunsese ea cu ochii aproape închişi.

-Andrei eu cu tine intrăm să vedem ce e înăuntru , îmi spuse Silviu.

-Bine , Octaviane tu rămâi la volan în caz de ceva să plecăm repede.

-Bine şefule , îmi răspunse zâmbind .

Zis şi făcut cu două lanterne în mână un cuţit şi o bâtă în mână intraserăm în cabană.

-Eu verific etajul iar parterul e al tău , îi spun eu lui Şpiki în şoaptă .

Acesta răspunzându-mi cu un gest uşor din cap. În timp ce verificam ultima cameră auzisem un zgomot ciudat din şifonier , am mers cu frică la acesta şi uşor l-am deschis şi ce să vezi surpriză doi zombie au ieşit de acolo exact spre mine , pe unul reuşind să îl decapitez dar al doilea a reuşit să mă doboare şi să îmi scap cuţitul din mână , norocul meu e că Şpiki a fost atras de zgomot şi a venit rapid sus astfel reuşind să mă salveze de la a fii un bufet suedez.

-Eşti bine? Întreba el.

-Da boss , mă plictiseam şi am încins un dans cu pricăjitul ăsta , spun eu cu un zâmbet ironic.

-Toată cabana e curată să îi chemăm şi pe restul.

După o noapte odihnitoare am pornit din nou la drum, afară era soare dar totuşi răcoros şi în timp ce mergeam noi spunând bancuri am observat o tarabă plină de chestii (cred că era una de souveniruri) care ne-a atras atenţia.

-Hai toată lumea jos , luăm fiecare ce ne place şi plecăm , spun eu pe un ton autoritar.

Erau doar idioţenii dar mi-a atras atenţia un topor lucrat manual şi mi-am zis în sine <<Unde ai fost ascunsă până acum iubire?>>

Dar ce să vezi un grup de 8 zombie ne-au înconjurat , era nasol rău eu fiind singurul înarmat le-am atras atenţia tuturor şi i-am făcut să mă urmărească , am fugit spre un depozit mic cu o singură uşă şi am rămas blocat acolo.

Loveau cu putere în uşă , nu mai era mult şi ceda , la care a şi început să se clatine şi a căzut , eu singur , un topor în mână şi o cameră cu o singură ieşire....

Când deodată am văzut...

Asta în următorul capitol , spor celor care dau BAC-ul azi. Stay safe and watch out for zombies. :-P