Legenda unui vampir - lup

Capitolul 31

M-am ridicat tristă, știind că acesta era sfârșitul. Era sfârșitul lui, sfârșitul meu, sfârșitul nostru. O poveste care a început așa frumos... iar apoi s-a terminat tragic.

M-am întors, nu știu de ce. Am văzut un băiat înalt. Mi-am ridicat ochii și l-am văzut pe... Jack.

Dar cum era posibil?! Jack murise în fața mea. M-am uitat la trupul fără viață din spatele meu. Era încă acolo. Era imposibil, credeam că am înnebunit. Vorbeam fără să știu ce spun. Eram șocată.

-Unde ai fost? l-am întrebat pe Jack, întorcându-mă spre el.

-În spatele tău, până acum zece minute când ai înaintat și te-am pierdut.

-Și cine e el?

Am arătat spre băiatul întins pe jos.

El s-a uitat în direcția în care am arătat eu.

-Am crezut că era mort! a exclamat el și s-a așezat repede lângă trupul fără viață.

-Acum e. De ce semănați?

-E fratele meu geamăn, Nick. Știam că a murit când avem doi ani.

-Îmi pare rău, Jack.

-Pentru ce?

-Pentru că nu ai apucat să îl cunoști pe fratele tău.

-Nu trebuie să îți pară rău.

M-am aplecat și i-am luat mâna . L-am ajutat să se ridice.

L-am luat în brațe și l-am strâns puternic.

-Credeam că ai murit!

-Sunt aici, Chris, sunt aici și nu voi pleca prea repede!