Legenda unui vampir - lup

Capitolul 25

M-am intors cu spatele la el, facandu-l surprins si curios in acelas timp. Mi-am luat parul de-o parte, pe umarul drept, apoi in fata. Mi-am lasat capul usor spre dreapta.

-Fa-o, Jack!

-Chris, e o nebunie!

-Da, e! Dar trebuie sa fi odihnit si impacat. Nu numai fizic, cat si spiritual...

-Esti sigura?

-Mai sigura ca niciodata!

Jack si-a deschis gura. Am vazut ca acei colti ai lui erau mult mai mici. Apoi am inchis ochii. Jack a facut in asa fel incat sa nu simt decat o mica durere. Cand am deschis ochii, Jack avea o pata de sange pe buza.

-Pot sa...?

L-am sters.

-Deci...

-Asta m-a linistit, Chris! Te-a durut?

-Nu tare.

Am stat pe ganduri.

-Jess sa nu stie nimic, da, Jack?

-Daca asta doresti...

-Bine!

Am mers la culcare, amandoi in acelas pat asa aproape unul de celalalt. Pulsul lui era marit. Visa ceva dar ce? Mai bine nu stiu.

Am adormit si eu.

Trei ore mai tarziu m-am trezit ametita. Jack era la fereastra si se privea peisajul de basm.

Am cascat zgomotos. Jack s-a uitat inspre mine.

-Cum esti?

-Nu stiu... Ametita.

-Poate ca nu trebuia sa-ti fac asta.

-Nu-mi spune ca-ti pare rau!

-Nu-mi pare! Ma simt linistit, iar lupul meu ...

-Deci ai vorbit cu lupul tau?

-Mai bine spus el cu mine.

-Eu... nu am vorbit cu al meu.

-Nu ti-a spus nimic dupa ce...?

-Nu. Dar ce-ai visat? il intreb dupa o scurta pauza.

-A... A...

-Ceva despre noi doi?

-Da...

-Ceva frumos sau urat?

-Frumos! Si ce frumos...

-Doar nu ai visat...?! Stii ce? Mai bine nu aflu.

Jack era cu gandul in alta parte.

L-am strigat de cateva ori, dar pentru ca nu mi-a raspuns, l-am luat de mana si am mers pe scari, in jos, spre bucatarie.

-Ce miros!

-Miroase a ceva delicios.

Ajunsi in bucatarie, l-am observat pe Jess asezat la o masa lunga, mancand niste clatite. Dl, Wood statea si el la masa, avand in vata o farfurie plina cu un tip de carne.

-Ce faceti?

-Bine, domnisoara, imi raspunde dl. Wood.

-Ma bucur sa aud asta!

Apoi il vad pe Jess sorbind dintr-un pahar cu un lichid rosu in el.

-Jess, ce bei?

Jack imi sopteste la ureche, tinandu-si mainile pe umerii mei:

-Mai bine nu intrebai.

-E sange ,Chris. Varcolacii, se pare, au pe teritoriul lor o pestera umde sunt pastrate butoaie cu sange.

-Cred ca mi se face rau!

-Chris, esti vampir, oarecum. Nu e normal sa nu bei si tu. Pana si varcolacii musca.

-Stiu asta pe pielea mea, am adaugat eu fara sa ma gandesc la ce spun, apoi mi-am acoperit repede gura cu mana.

-Ce?! Jack, ti-am spus sa nu te atingi de sora mea!

-Dar...

-Te omor!

Cand am auzit, mi-am lasat lupul sa intervina:

-Nu! De ajuns! Daca ii faci ceva lui, te omoram eu si stapana mea. Ai inteles?! Grrrr!

-Ce lup puternic, a spus dl. Wood.

-Jess, amice, i-a zis Jack, ea a insistat sa fac asta dupa ce...

-Ce?!

-Inainte sa dormim, afara a fost atacata de unul din haita. Era sa o muste primul.

-Sa o muste primul? Despre ce vorbesti?

Jack i-a explicat lui Jess despre ce inseamna sa fii muscat si restul.

-Scuze, Jack.

-Tot ce e important pentru mine este viata surorii tale.

Lupul meu imi spunea: ,,Ai auzit, stapana? El este atat de grijuliu cu noi!".

Eu i-am raspuns:,,Da, am auzit. Dar, cu toate ca Jack e langa mine, tot mi-e frica de ce se va intampla in razboi. Eu nu stiu sa ma controlez, sa ma transform cand vreau. Crezi ca...", dar Jack m-a intrerupt:

-Chris, esti bine?