Legenda unui vampir - lup

Iubire de sânge: Cap. 1

Amintiri amare

-Mamă?! Mamă!

Pădurea era ca o groapă fără fund, iar Katy înainta alergând pe iarba umedă, lăsând în urmă o mantie de întuneric aspru, căutând-o pe mama ei.
-Mamă?
-Katalina...
-Mamă!
Rupând crengile, Katy dă peste un mic codru,  un magnet al energiei morbide,  fluidizată de un lac în miniatură,  cu apă neagră, conectată nopții. Mama ei,  dezbrăcată,  plină de sânge,  cu răni pe tot corpul,  stă ghemuită și priveștecu disperare în oglinda lacului, de parcă ar vrea să fie trasă în el și transformată într-un suflet ceresc.

-Mamă!
Femeia își ridică privirea spre copila ei,  Katalina,  singura ființă ce i-a mai rămas dragă în urma morții lui Jack, soțul ei prea iubit,  ucis în ultimul război dintre vampiri și lupi.
-Mamă... 
Copila ajunge lângă femeie și o acoperă cu pardesiul pe care îl avea la ea. Se ghemuiește lângă mama ei și o ia în brațe.
-Au trecut ani,  mamă, ani mulți.  Tata n-ar fi vrut să suferi atât.
-Nici n-ai idee cât de mult iubeam viaţa asta fără sfârșit alături de el,  dar acum viaţa asta este cel mai mare regret al meu.
-Mamă,  la ce te aștepți?  Sunt niște brute,  câini umezi care mănâncă tot ce prind.
-Termină!  Câinii ăia sunt și strămoșii tăi!
-Dar...
-Ajunge, Katalina!  Tatăl tău e mort și doar din cauza noastră!  Dacă nu erai tu, nu ar fi murit.
Liniștea se abătuse peste codru.  Realitatea doare mult prea tare uneori, mai ales când cheia adevărului este mult prea ascuțită.
-Știi, mamă?  Te iubesc,  dar nu e vina mea că m-am născut,  la fel cum nu e vina mea că el și-a riscat viaţa pentru ceva ce iubea mai mult decât pe tine,  adică și-a riscat viaţa, dragostea și împărăția pentru mine.  Iar noi astăzi, după ani de zile, ne ascundem ca niște fricoase într-o pădure plină de prădători.  N-am mai băut sânge cald de mai bine de 10 ani vampirești.  Dacă ai impresia că voi sta o eternitate să văd cum te distrugi din durere pură pentru că tata a murit,  te înșeli amarnic!  Ești doar slabă,  egoistă și nu te gândești la binele poporului tău!

Christine știe că fiica ei are dreptate.  E lașă, egoistă și vrea doar să ajungă mai repede lângă Jack,  fără să se gândească la tot ce i-a lăsat el pe mâna.  E puternică, dar nu fără el.  Firea ei de lup urăște să fie singură, dar nu și cea de vampir.  Vampirii sunt ființe singure prin excelență,  dar și ei iubesc puternic, iar dragostea...  Dragostea neîmpărtășită doare,  dar dragostea împărtășită și împiedicată de timp doare mult mai tare.

-Bine.  A venit timpul să renaștem, draga mea Katalina.  Ia-mă de mână!

Katalina se ridică și îi întinde mâna mamei ei, care o prinde de degetul mic, ridicându-se la rândul ei, își dă jos pardesiul,  lăsând pielea albă strălucind în întuneric. Cele două pășesc în apa rece, înaintând în oază până ce apa le acoperă pe amândouă.

Sufocându-se în apă, Katy inspiră adânc și... Deschide ochii. Razele soarelui își fac loc printre perdelele negre ale conacului.  Au trecut 10 ani de la moartea tatălui ei și ea știa asta deoarece în fiecare an avea același vis.

-Bună dimineața, Katalina,  intră mama, cu un rânjet trist pe față.  Iar visul acela?
-Da.  Mai viu ca niciodată.
-Oribil.  Hai,  trezește-te din coșciug și pleacă la școală.
-Mamă... 
-Vai, te-am ofensat.  Scuză-mă!  Dar te așteaptă unchiul tău afară.
-Dah.  Cobor în 20 de minute.
-Bine. Închide și sicriul când ești gata.  N-ai vrea să intre praful în el, nu-i așa? 
-

Nu. 

Christine coboară până în sufrageria spațioasă de la parter și se așează în capătul mesei lungi,  pe care stă jurnalul ei.

,,Dragă jurnalule,

De câteva zile mă simt rău.  Am refuzat să mă hrănesc cu sânge de om.  Fiica mea nu știe secretul acesta,  nu știe că beau sânge de om.  Am căzut într-o dependență de sânge după ce Jack a...  Nu am vrut niciodată să trăiesc ca vampir,  mi-e dor de forma mea de lup,  pe care reușise Jack s-o aducă la suprafață odată cu un mare control al ei.   Acum sunt doar un gol imens, negru,  care își crește copila într-o lume a vampirilor.  Poartă o ură uriașă asupra strămoșilor ei vârcolaci, care au pornit un război aspru asupra vampirilor,  vampiri care ne-au protejat și ne-au apărat, pe mine și pe micuța Katalina după ce tatăl ei a murit încercând s-o protejeze de o săgeată otrăvită cu sare de lună. Mi-e dor de sufletul meu... "

Informativ:
Sarea de lună este sare purificată în lumina lunii roșii, ritual păgân realizat de 3 mari preotese sub întruchiparea zeiței Hecate. Practic zeița intră în corpurile preoteselor și binecuvântează sarea, menită să dizolve orice ființă supranaturală.

-Mamă, am plecat!
-Să ai grijă, draga mea Katalina.

Conacul este mai întunecat astăzi,  cerul parcă fulgeră deasupra lui într-o furtună,  furtună resimțită de Christine în inimă.  Dragostea ei apusese,  iar viața este ca o pagină arsă dintr-o care, pe care hoinărește ametita de mirosul de fum.  Caută dragostea,  iar dragostea... Se pierde cu totul în finalul cărții,  final pe care frumoasa vampir, cândva lup,  nu îl poate primi.  A încercat să se spânzure,  s-a aruncat de pe conac,  s-a închis într-un sicriu cu apă,  s-a aruncat în focul sacru al vrăjitoarelor și nimic. Nimic nu i-a luat ce avea cândva cel mai de preț,  adică viața.