Capitolul 10 : Sarbatori si Dorinte

288 7 10
                                    

           In casa era numai voie buna, toata lumea spunea ca intr-adevar acesta este cel mai minunat cadou de craciun pe care ar putea sa-l primeasca cineva, avand in vedere cele intamplate cu aproape 2 luni inainte.

            A doua zi, luni, am mers o data cu baietii la munca, ca masina lui Seni; ne intrebase pana la urma ce masina vroiam iar Jerry ma lasase pe mine sa aleg. Alesesem un Nissan Primera, imi placeau mult formele masinii si ca pret era foarte bun, culoarea…ceva mai trasnita, un albastru inchis cu reflexii mov.

          In firma, toti cei care ii cunosteau pe Jerry si pe Seni, cum am ajuns , erau la intrarea firmei si ne felicitau. Jerry a plecat la biroul lui iar Seni m-a dus la el in birou sa vorbim despre petrecere si ce anume voi avea nevoie. Mi-a dat-o pe Anne in ajutor, logic ii era frica sa nu muncesc prea mult. Am plecat cu Anne sa imi arate toate cladirile si salile ce apartineau firmei pentru a gasi un loc numai bun de petrecere. Aveam niste idei in cap si speram sa imi iasa cum vroiam. Seni mi-a spus ca deja am carte de munca la el la firma, la fel si Jerry si pentru amandoi Permisul de munca nu mai era o problema! Toate erau prea frumoase.

            Dupa o ora , m-a sunat Jerry sa-mi spuna ca va trebui sa plece in tara 2 zile sa-i aduca pe parintii nostri si pe bunicii mei, aveau sa-si petreaca sarbatorile cu noi. Nu ma deranja deloc acest lucru. Imi erau dor de parinti si de bunici si erau doar 2 zile. L-am sunat pe Seni:

A-Seni, te rog mult sa ma anunti cand termini munca pe ziua de azi.

S-Sigur, dar de ce? S-a intamplat ceva?

A-nimic rau. Vei vedea. Mersi mult ca ai pus-o pe Anne sa ma ajute! Timpul e scurt si aveam nevoie de ajutor!

S-Nici o problema micuto. Doar aveti grija de voi 3.

A-3, hehe, da, cu siguranta o sa avem grija! Te-am pupat, Servici Usor!

S-Si eu te sarut.

            Am mers toata ziua cu Anne, am vazut toate cladirile si mai ramasese doar cea principala, unde lucreaza Seni. Am luat-o de jos in sus. La subsol, desi gasisem o sala care ar fi mers, era mult prea mult de munca si timpul nu ne ajuta precum vroiam. Incepusem sa ma gandesc ca va trebui sa gasesc sa inchiriem o sala, dar m-am razgandit. Ultimele 2 etaje ale cladirii, erau goale, l-am sunat pe Seni si mi-a spus ca acolo avea de gand sa faca apartamente pentru angajati. Era doar un apartament mic ce era locuibil, stil garsoniera, unde mai dormea Seni cand uita ca mai are casa si muncea non stop. Ultimul etaj, nu era repartizat, era gol tot, fara pereti ci doar niste stalpi de sustinere iar un sfert de etaj era facut terasa –acoperita. Cred ca tocmai am gasit locul. Eram fericita. Si ajungand la probleme….peretii nu erau vopsiti, pe jos nu era gresie, parchet, nimic, doar cimentul simplu. Si asa au inceput sa apara tonele de idei. Am mers cu Anne in acel mic apartament, a aduc un laptop si am inceput sa cautam. Am rugat pe cineva sa ne masoare spatiul care era acolo , am gasit si am facut comanda de o mocheta alba si cateva fasii rosii, stil traverse, mai aveam nevoie de o bucata de cel putin 5 metri patrati pentru ringul de dans. Comdanda era data, avea sa ajunga a2a zi. Pana aici super!

A-Seni, scuze ca te-am bazait azi cu telefoane dar am nevoie de putin ajutor.

S-Sigur micutzo, ce e ?

A-Cum rezolvam cu incalzirea?

S-Stai putin…deci ramane locul de sus de la ultimul etaj?

A-Daa, e perfect, deja am inceput demersurile. Si mai am nevoie aproximativ de un buget.

S-Bugetul nu conteaza, doar spune-mi de ce ai nevoie si se rezolva.

A-Ok, am nevoie ori de aer conditionat ori niste aeroterme. Dar la capitolul asta nu ma pricep…deci Heeelllp.

O viata ca un vis...un basmUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum