O viata ca un vis...un basm

Capitolul 9 : Ce-as putea vrea mai mult?

            Ma tine de mana si ma trage usor dupa el afara din casa, ajungem la masina, urcam.

A-Pana la urma unde mergem?

S-Vei vedea.

A-Serios, in caz ca nu ti-ai dat seama…sunt in pijamale.

S-Nu-i problema, rezolvam asta imediat.

            Dupa cateva minute opreste in fata unui magazin, imi face semn sa astept. Dupa 10 minute iese din magazine cu o plasa destul de mare. Intra in masina, mi-o da si imi zice sa ma duc in spate sa ma schimb. In plasa erau niste haine, o pereche de blugi albastru inchis spre mov, un maieu, o pereche de sosete, nise adidasi negri, un plover rosu pufos si o geaca simpla dar groasa ,alba. Ma miram ca le nimerise. M-am schimbat , am pus hainele mele in plasa si am trecut inapoi in fata.

A-De unde ai stiut marimile?

S-Mi-am amintit ca vazusem marimile cand v-ati mutat la mine . Noroc ca am o memorie vizuala foarte buna.

A-Stii ca ar fi fost mai simplu sa ma lasi sa ma schimb acasa, nu?

S-Da, dar nu vroiam sa se trezeasca Jerry.

A-Mda, buna idee. Apropo, pe la 12-1 trebuie sa vina si fetele la noi la cafea, deci ar trebui sa nu ne lungim prea mult.

S-La 11 , cel tarziu 11 jumate o sa fim inapoi acasa.

A-Suna bine!

S-Si o sa trecem sa facem si ceva cumparaturi in caz ca intreaba Jerry.

A-Mereu te gandesti la toate?

S-Da.

            Am mers in liniste restul drumului. Incepuse iar sa ninga, se vedea un strat subtire de zapada ca deja se depunea. Mie imi placea zapada foarte mult. Deja iesisem din oras , drumul era destul de pustiu. Am ajuns pe o stanca si oprise masina. Ne dam jos si mergem spre marginea ei, in dreapta erau niste scari ce coborau, am luat-o pe scari si am ajuns la o cafenea …era sculptata in stanca,o veche pestera din cate puteam observa. Dar serios, cine ar face o cafenea in mijlocul pustietatii? Si am aflat si raspunsul….Seni scoase o cheie si descuia usa. Cand am intrat era o sala mare, iesirea era numai din sticla…toata privelistea era spre mare. Marea era foarte agitata, batea vantul foarte tare si ningea in continuare. Langa intrare se vedea un fel de terasa, toata din sticla…inclusive podeaua. Imi era frica sa ma duc sa ma uit, parca stateai in aer sit e asteptai in orice secunda sa cazi. In colt erau 2 canapele si o masuta in mijloc.  Ma uit in spate, Seni disparuse….

A-Seni? Unde esti?

S-In spate, fac cate o cafea, banuiesc ca vrei!

A-Sigur. Mai ales ca nu m-ai lasat sa-mi termin cafeaua acasa.

S-Imediat sunt gata.

A-Locul asta e al tau?

S-Da. Pamantul era al bunicului meu, dupa ce ai mei au murit, am luat toate actele de proprietati si am inceput sa verific fiecare loc in parte. Cand am gasit pestera asta, nu-mi venea sa cred si nu ma puteam abtine sa nu o pun in valoare. Nu stiam exact cum sa o fac ,prima oara vroiam doar sa fac o terasa, dar cand am vazut vremea, m-am hotarat sa fac acel perete numai din sticla, pentru a nu pierde valoarea locului.

A-Chiar e superb.

S-Cel mai greu a fost sa gasesc pe cineva care sa se priceapa si sa aiba curajul sa lucreze in aceste conditii. Sa lucrezi numai in stanca nu e usor. Dar din fericire am gasit o echipa si mi-a facu eact cum am vrut.

A-Stii ca asta ar fi un loc foarte frumos penru petrecerea de craciun, nu?

S-Da, problema principala este ca e departe si cam periculos daca se imbata careva.