M-am trezit înconjurată de 2 brațe şi o căldură mare.
Ceasul arăta ora 1 noaptea şi surpriza lui Leandro s-a dus. Mi-am pus capul pe pieptul lui şi-l admiram.
Da , era un bărbat frumos!
Nu aş minți în privința frumuseții , dar sufletul e aşa de rău.
E plin de lovituri , ură , regrete , cicatrici din trecut.
Poate aşa a fost el . Un om rău de mic , poate copilăria lui a fost una urâtă . Cine ştie câte motive l-au făcut aşa , dar sper să se schimbe.
Oftez şi dau cearceaful de pe mine , adormind doar cu brațele lui în jurul meu.
Două brațe ma zguduie puternic şi voce groasă mă trezesc din somn:
- Hande , scoală-te! Avem treabă!
Oftez şi deschid ochii , mă ridic în capul oaselor şi mă uit la Leandro care şi-a tăiat puțin barba.
- Unde mergem? îl întreb obosită.
- Ți-am zis aseară de surpriză , deci , mergem să vedem surpriza.
- Poate eu , că tu o ştii , spun şi râd şi bag capul în pernă.
- Nu avem toată ziua , grăbeşte-te , zice mai răstit.
Iar a revenit la țipete şi alte nebunii.
Îmi dau ochii peste cap sătulă de ordine şi mă ridic.
- Cum ar trebui să mă îmbrac? țip la el care e la baie.
- Te-aş prefera goală, spune țipând şi râzând.
Îmi dau ochii peste cap şi aleg o pereche de blugi albi , un tricou negru cu scris alb " Adidas" şi adidaşi albi de la aceeaşi firmă.
Leandro iese din baie cu halatul pe el şi se duce la dulapul lui de unde îşi ia pantaloni negri şi un tricou cu aceeaşi inscripție ca a mea.
S-a încălțat în adidaşi negri şi a luat
cheile maşinii.
Am coborât la bucătărie şi am făcut nişte sandvişuri . Am luat şi o sticlă de apă plată şi una de limonadă.
Le-am băgat într-un rucsac special pentru călătorii şi îl aşteptam pe Leandro.
A coborât scările şi a ridicat sprâncenele în semn de uimire ca mai apoi să mă întrebe:
- Ce faci cu ăla? arată spre rucsac.
- Să mănânc în maşină , dacă nu mă laşi să mănânc.
Îşi dă ochii peste cap ca mai apoi să spună:
- O să te faci cât malul!
- Ah , tu vorbişi? Uite câta spatele ai.
- E lucrat.
Ieşim din casă şi urcăm în maşină:
- Unde mergem? întreb
- Mai lasă vorba, ai să vezi.
După un sfert de oră , ajungem la ieşirea oraşului.
- Unde mergem? îl întreb
Oftează şi ia mâinile de pe volan în semn de disperare:
- Ai răbdare şi o să vezi.
- Bine, spun şi iau rucsacul şi îmi desfac un sandviş cu caşcaval ,piept de pui şi roşii.
Muşc din el şi Leandro deschide geamul:
- Nu mai mânca în maşină!
- Dar unde să mănânc?
CITEȘTI
Viață pierdută
AdventureCând două lumi diferite se lovesc , impactul este unul prea mare pentru ambele părți. Nu putem să ne dictăm destinul , ci el se mulează după acțiunile noastre. Hande reprezintă tipul de fată care este liniştită şi nu ar deranja pe nimeni , asta pâ...
