Viață pierdută

Capitolul 7

Am ieşit din baie după un duş care cred ca a durat mai mult de 40 de minute. Înfăşurată într-un prosop , m-am dus repede la dulap şi am luat o pereche de pijamele roze şi pufoase.

Oare ce face ?

Asta e întrebarea ce mă macină.

Se gândeşte cât de mult m-a rănit prin cuvinte şi prin fapte?

Îmi scutur capul nedorind ca să mă mai gândesc la astfel de lucruri.

Pun capul pe pernă şi adorm cu gândul la o zi ce părea a fi perfectă.

Dis de dimineață mă dau jos din pat şi mă duc la bucătărie din cauza stomacului care nu a mâncat aproape nimic.

Cobor şi nu-l văd pe canapea.

Deschid frigiderul şi îmi iau 2 iaurturi cu fructe şi clătite cu Nuttela făcute de doamna Tina.

Probabil toți angajații au liber pentru că nu e urmă de ei.

Dar el unde e?

Las gândurile deoparte şi încep să mănânc.

Termin de mâncat şi duc resturile la gunoi şi farfuria la spălat , o să mă ocup mai târziu de ele.

Mă duc în camera noastră şi ma schimb. Aleg blugi negri şi un tricou albastru , ne mai purtând bustieră. Cobor în living şi deschid televizorul , uitându-mă la un film de dragoste.

E aproape ora 10 si el tot nu a venit . Pe unde naiba umbla? 

Plictisită de  seriale , mă pregătesc să urc în cameră , dar uşa  de la intrare este trântită şi trupul lui Leandro  care arată obosit.

Mă ocoleşte şi urcă în cameră  trântind iar uşa.

Oftez şi urc la mine şi mă pun în pat.

Soarele intră în cameră  ceea ce mă face să mă trezesc. Mă frec la ochi şi mă ridic în capul oaselor. Mă dau jos din pat şi mă duc la baie unde îmi prind părul şi mă spăl pe dinți. Ies din baie şi mă schimb într-o pereche de colanți  şi un tricou negru.

Ce face? asta e întrebarea ce mă macină.

Ies din cameră  şi mă îndrept spre camera lui.  Bat la uşă , dar nu răspunde. Mai bat încă  o dată , dar degeaba. Mă hotărăsc să intru în cameră şi apăs pe cleanță.

Leandro pune nişte tricouri şi pantaloni în geamantam. Nu mă observă şi continuă să pună haine.

Îmi dreg vocea şi  îşi ridica privirea spre mine.

- Ce faci cu ele?  îl întreb

Îşi dă ochii peste cap şi închide valiza.

- Leandro , cu tine vorbesc!

Nu răspunde şi trece pe lângă mine cu valiza în mână.

Mă enervez şi  trag valiza din mâna lui :

- Cu tine  vorbesc! Nu mă auzi?

- Ce vrei să-ți spun femeie? Ce? Plec! Eşti grea de cap?!

- Văzui şi eu că pleci , dar unde? țip şi eu

Vine spre mine şi mă prinde de maxilar:

- În viața ta asta ieftină pe care  o duci să nu mai țipi la mine! Clar?? Să dea dracu să pleci că răstorn pământul şi te găsesc.

- Ce fel de om eşti? Ha?  Cine eşti tu să mă obligi să fac ce nu vreau? M-am săturat de tine! Te porți frumos şi după devii un insuportabil. M-am săturat de tine! M-am săturat! Nu te mai vreau!