Puterea celor trei fecioare (Întrând în lumea vârcolacilor, Volumul III)

Capitolul 33: Implicarea lui Tamir

– Eu nu văd decât proprile tale sentimente implicate în acele acuzații, îl presă el mai mult.

– Ai început un război!

Tamir ridică din umeri, ceea ce spori nervozitatea băiatului.

– Nu sunt primul care a făcut-o.

Tenul băiatului deveni foarte roșu, culoarea nu îl prindea bine deloc. Ochii verzi l-ar fi ucis, aproape că putea să vadă modurile prin care ar fi fost torturat, daca ar fu putut să fie atins. Îi zâmbi drăcește și așteptă ca el să erupă, să scoată toată acea furie afară.

– Din cauza ta Alice a fost separată de familia ei, din cauza ta milioane de copii au rămas orfani, din cauza ta...

Îl prinse! Acum avea să afle cu ce îl afectase indirect de era așa de furios. Nu putea să fie din cauza implicării sale din relația lui amoroasă, era prea nesemnificativă.

– Spune-o, îi șopti.

Ajunse foarte aproape de el și își transformă ochii din albastrul obișnuit în roșul aprins. Asta avea să îl provoace și mai tare.

– Nu te sfii, îi spuse Tamir. Spune-o tare și clar.

Îl auzi cum înghite în sec și îi veni să râdă cu poftă. Băiatului îi era atât de frică de el încât abia dacă își expunea gândurile, totuși îl acuza de numeroase chestii și voia să îl rănească verbal.

– Din cauza ta mi-au murit părinții.

Tamir rânji satisfăcut, șe așteptase la o situație de genul. Mulți orfani au rămas pe pământ din cauza lui.

– Ai văzut că nu a fost așa de greu?

Îl bătu pe umăr și îl strânse înucrajator, era foarte încordat. Avu bucuria de a-l vedea confuz.

– Știam că poți să admiți.

Acum că aflase de ce avea un ghimpe în plus contra lui, se decise să îi ofere puțin spațiu. Îl bătu lejer pe umăr, lucru ce îl făcuse să suspine mut, și se îndepărtă de el. Se așeză pe pat și îl privi.

-Întrebarea este, vorbi el, ce ai să faci acum că ai admis că ești orfan din vina mea? O să fugi în pădure și o să strigi ca un papă-lapte că eu ți-am ucis părinții?

Chris se enervă și își strânse pumnul drept. Ar fi vrut să îl lovească, să îl facă să tacă din gură și să se răzbune pentru ceea ce i-a făcut copilăriei sale, asta își doreau toți cei orfani rămași din cauza lui.

– Spui că sunt un monstru, dar nici măcar nu știi pe deplin faptele ce le-am făcut. Permite-mi să te ajut.

Folosind viteza unui vampir, Tamir apăru în fața lui. Îl speriase și îl făcuse să se dea un pas în spate, aproape că intră în dulap. Zâmbi amuzat. Îl privii direct în ochii verzi și se folosi de magia ce îi curgea prin vene pentru a-i arăta ceea ce făcuse, în timp ce îi spunea cu exactitate ceea ce vede.

– Am violat mai multe femei decât poți tu număra și am incendiat sate atât de vaste că îți trebuiau o zile întregi să le străbați. Trăiam într-un castel înconjurat de mai multe bogății și hrană decât puteam consuma în timp ce regatul meu murea de foame, oamenii mei mureau de foame, iar eu nu știam cum să mă satur mai mult.

Știa că băiatul era surprins, șocat, speriat și coplșit. Se opri cât putu de repede, ca să nu îi provoace un leșin, și îi vorbi. Nu îl credea încă capabil să comunice.

-Am făcut orice pentru a-mi atinge scopurile și pentru a căpăta putere, dar acțiunile mele nu au trecut dincolo de pragul în care dorința pentru putere este mai importantă decât viața unui copil nevinovat.