Annorexia [F.F - H.S]

Capitolul 11

Se ridica si merse pe partea cealalta a patului, deschizandu-si bagajele. Nici acum nu apucase sa le despacheteze, dar daca se gandea mai bine, nu era chiar asa rau sa le tina aici. Stia unde se afla fiecare lucru si mereu punea inapoi hainele pe care le lua pe el, dupa ce erau spalate, bineinteles.

Scormoni in primul bagaj de unde pescui o pereche de boxeri negri si elastici, apoi il inchise si se muta la celalalt bagaj, pescuind din acela un maieu larg, alb si niste pantaloni scurti si negri. Cu coada ochiului observa ceva maroniu in stanga lui si inghiti in sec atunci cand isi intoarse capul si ochii lui verzi ochira obiectul ce statea pe noptiera. Micuta rama cu modele maronii se odihnea pe noptiera, statea acolo de ceva timp, dar nu era nici urma de praf de pe ea. Mai mult ca sigur Miranda vazuse poza, ceea ce il mira pe Harry era faptul ca nu il intrebase nimic in legatura cu asta. Dar in acelasi timp il bucura, familia lui se obisnuise cu faptul ca ei doi nu vor mai fi niciodata impreuna, toti o placeau pe Cierra si ii visau in fata altarului, ea intr-o rochie de printesa alba si el intr-un costum negru si elegant. Il batusera mult la cap sa incerce sa uite ce s-a intamplat, dar Harry nu putu. O iubea mult, nu ii gresise niciodata cu nimic, nici macar nu ridicase vreodata tonul la ea. Harry era sigur ca daca cineva o sa greseasca in relatia lor cu ceva, el o sa fie acela, nu ea.

Ochii lui se inchisera si rasufla stresat. Sa se gandeasca acum la ea era ultimul lucru pe care trebuia sa il faca, avea prea multe pe cap, si dorea ca Cierra sa nu fie unul dintre ele, nici acum sau vreodata.

Mana lui prinse rama si mai arunca o singura privire asupra ei inainte sa o aseze culcata, cu poza in jos. Nu dorea sa o mai vada, dar nici nu se indura sa o arunce. Poza aia constituia cel mai frumos moment din relatia lor, in plus, era singura poza pe care o mai aveau impreuna, avand in vedere ca toate pozele din telefonul lui au fost sterse atunci, de furie. Se ridica si lua in acelasi timp hainele alese, apoi facu pasi grabiti spre baie, si abia acum isi dadea seama cat de mult tanjea dupa un dus lung si cald.

*

Sunetul facut de tocurile lui Wendy rasunau in intregul corp C. Corpul C era scufundat in intuneric, era racoare si mirosul de mucegai si soareci era prezent si aici. Aerul era inchis, din cauza ca geamurile erau inexistente si peretii din piatra erau plini de gauri. Rochia scurta si alba pe care o purta flutura incet pe langa ea din cauza curentului care era in institutie. Ii spusese de multe ori matusii sale sa renoveze epava asta numita institutie, dar ea spunea mereu ca nu doreste sa ii strice arhitectura sau ceva si ca oamenii care au construit-o acum sute de ani au muncit mult. Wendy isi dadu ochii peste cap in timp ce continua sa mearga printre celule.

Umbra gardianului inalt si solid ce mergea incet in spatele lui Wendy o acoperea in intregime pe a ei. Pasii lui erau grei si mari, bocancii negrii scoteau din cand in cand cate un scartait si zecile de chei ce stateau agatate de centura lui zdranganeau fara incetare.

Mana lui Wendy tinea o mica hartiuta, scrisa de matusa ei. Daca stia ca avea sa o puna sa controleze nebunii, nu mai pleca de acasa, singurul lucru de care ii parea rau era ca tocmai refuzase o partida buna cu un tip pe care il agatase de cand fusese la solar. Incerca sa uite de ochii lui albastrii electrizanti si corpul de Adonis si privi din nou spre hartia mototolita intre degetele ei care se terminau cu niste unghii mari si albe:

"Corpul A-Celula 5,14,19

Corpul B-Celula 21, 27, 28

Corpul C-Celula 37

Corpul D-Celula 50"

Ochii ei incepura sa scaneze toate placutele cu numerele ce se aflau deasupra celulelor si se opri in fata celulei 34. Gardianul se opri si el langa Wendy si privira amandoi inauntru. Pe scandurile care se presupuneau a fi paturi statea intinsa o fata. Parul ei brunet si lung era intins pe tot patul, cateva suvite atarnau pana jos, isi tinea bratele stranse la piept din cauza frigului si chiar daca nu vedea prea bine, era sigura ca bratele sale sunt pline de cicatrici. Ofta si dadu din cap spre gardian care aproba scurt din cap si desprinse manunchiul de chei de pe centura, cautand- o pe cea cu numarul 37.