Demonul din mine(creepypasta)

Volumul2,capitolul 4:O întorsătură de situație.

Doar nu credeți ca o sa va și spun totul? Unde ar mai fi surpriza?

-Nu ...nu se poate.....nu înțeleg...ma prind de Soraka care se afla lângă mine.-Asta ma depășește.
-Ne pare rău majestate. Acesta este adevărul pe care ni le-ai cerut.
Înseamnă...înseamnă că totul se schimba....acum...acum înțeleg....
-Încrederea mea va aparține.
Răspund încă socata.
-Iti mulțumim,majestatea ta.
Face o plecăciune.
Trebuie sa ma așez....
-Va rog...pot sa ma întorc la iubitul meu?
-Cu condiția sa venim și noi.
-Nu ma interesează ce vreti, îl vreau doar pe el...îl vreau lângă mine...am nevoie de el.
Amândouă dau afirmativ din cap. Cum naiba am ajuns eu aici...?

********

Pădurea....amintiri ma leagă de ea. În pădure m-am întâlnit cu Sebastian. Oarecum aveam un deja'vu în privința cu locul unde Arhaia și Soraka ma conduc. Parca știam drumul asta de undeva...dar de unde?
Gândurile mele sunt întrerupte de apariția din neant a unui gigant conac. Dap. Ăsta trebuie sa fie.
O iau înainte,acum rămânând în urma cele doua "paznice ale mele". Bat încrezătoare la ușa. Nimic. Bat din nou....nimic...ce?...când dau sa bat din nou ușa se deschide brusc și ma trezesc cu Sebastian în fata mea părând mânios.
-CE?!striga tare,vocea lui auzindu-se ca un ecou apoi o liniște de mormânt în care ne priveam unul pe celalalt.

Din perspectiva lui Slendy,cu 5 minute înainte sa deschidă ușa:

Nu ma pot da bătut....am...am pierdut-o? Din nou?
Ma trântesc pe scaunul meu din birou. Nervii mei sunt întinși,în acest moment nevrând sa mai vad pe nimeni.
O bătaie la ușă se aude. Perfect. Lasă că deschide careva.
Câteva secunde de liniște și iar bate cineva. A să te ia dracu'! Ma ridic și ies din birou indreptandu-ma enervat spre ușa. O deschid brusc și ma rastesc la persoana din fata mea fata a fi conștient de cine e.
-CE?!tip din toți plămâni.
Un moment de liniște în care o vad în fata mea....e aici...în fata mea? Visez?
După ce ma deblochez o iau repede în brate strangand-o cat de tare pot în brate. Săraca,cred ca am speriat-o!
-Raven. Iubit-o. Doamne ești bine? Ai pățit ceva? Unde ai fost-...tocmai observ 2 fete înarmate în spatele ei...-ele cine sunt?întreb gata de lupta.
-O poveste atât de lunga. Acum...tot ce vreau e sa stau în bratele tale și sa mananc biscuiții tai aia bun cu ciocolata și puțin ceai.
Îmi zâmbește trista. O în în brate și o ridic sus.
-Tot ce îți dorești!ii sărut creștetul capului.
Mulțumesc tu cel de sus ca e bine. Slava cerului. O țin strâns în brate și cred ca o sufoc iarăși.
Ii simt mâinile finuțe cum îmi înconjoară ceafa și ma ține strâns.

**după 1 ora de băut ceai cu biscuiți și slender care sa se asigure ca totul e ok**

În sfârșit intram în camera noastă. Soraka și Arhaia au rămas la ușă după insistenta mea de a ne lasă măcar camera noua. Poveștile lor nu le știu și tot ce am aflat a fost ca draga mea iubita a fost atacata de o creatura pe care după descriere as spune ca e Rake. Pana aici. Nu am fost lângă ea sa o apar. Dar nu se va repeta. Nu ii voi mai permite nimănui sa se atingă de ea! Îl omor pe Rake. Jur pe puterile mele dacă nu. Dar nu acum. Acum trebuie sa fiu lângă Raven a mea.
Sunt un prost! Cum am putut permite asa ceva? Nu merit iubirea ei și totuși, ea e aici...cu mine. Ușa băii ușor întredeschisa ,din care ieșeau aburi, din cauza iubitei mele care a ales sa facă o baie,se deschide puțin mai tare.
Ma ridic și trag cu ochiul ca sa ma pot asigura ca totul e în regula. Doar iubita mea. Bine.De data asta o voi apara cu viata.
Măcar cea mica e în siguranță....l-am rugat pe splendor sa o primească deoarece el se înțelege cu copii.
O singura nelămurire am...ce dracu vrea Rake de la ea? De ce a atacat-o? Ce urmărește?
Nu pot înțelege.
Nu are nici un sens...oftez dându-mă batut. Trebuie sa ma informez.
Ma întind pe pat și ma uit la tavan...ce naiba se petrece aici?
Ușa se deschide într-un scârțâit (trebuie sa ung balamalele alea),iar iubita mea,cu un prosop înfășurat în jurul corpului ei finuț, iese din baie urmata de un aburii care învăluie, ușor, camera. Întind mana iar ea se culca lângă mine. O strâng tare în brate. Acum,în acest moment nu este nevoie de nici un cuvânt. Cuvintele sunt ușor de scos pe gura dar sentimentele sunt mai greu de exprimat. Acea liniște, nu incomoda ci relaxantă, se așterne. În sfârșit. După atâția ani,după atâta durere,putina liniște. Ce bine e. O strâng mai tare în brate. Acum,e doar a mea. Fără demoni,fără răzbunare, fără moarte. Doar eu și ea. Cat de perfect?
-Sebastian?
-Hm?îmi întorc privirea spre ea. Cel mai probabil iar am forma umana.
Iubita mea își ridica privirea spre mine...ochii aceia perfecți....
-Mi-a fost asa dor de tine...
-Și mie de tine iubit-o....mi-am făcut atâtea griji...
Ii mângâi ușor fata...doamne ce doar mi-a fost...
-Maine vreau sa cunoști pe cineva.
-Pe cine?
-Toate la timpul lor iubit-o, toate la timpul lor. Acum vino aici. Avem de recuperat multe!rostesc ușor răgușit și o trag spre buzele mele. În sfârșit din nou în bratele mele.

****După o noapte....*****

Din perspectiva Arhaiei:

Nu înțeleg oamenii. Dorm noaptea, sunt obosiți, răsfățați, simt chestii,au orgoliu,trebuie sa se hrănească, sa se hidrateze....ce complicat. Ma bucur ca nu sunt ca ei. Sunt un arhanghel. Sunt aici cu misiunea de a proteja. Poate va întrebați cine este "partenera" mea,ca sa spun asa. Ei bine,Soraka e doar...o cunoștință. Este o poveste lunga,ce nu merita atenție, cel puțin nu acum. Revenind la oameni, mi se pare totuși interesant cum ei simt asa numitele "sentimente". Soraka e om,bine tehnic. Acest lucru intra în capitolul "chestii neimportante și nesemnificative". Cine ma trimis? Asta o sa va dezvălui puțin mai târziu. Iar semnele pe care le port, de asemenea căci asa a-ți putea da va dați seama. Interesanta poveste. Mai ales cum a decurs. Simple fete de la circ,apoi o moarte,o naștere, apoi o renaștere și acum ...acum,știți ce v-a urma. Curând,bănuiesc. Deoarece asta face iubirea nu?...ce sentiment.. scârbos. Nu îl pot exprima alt cumva. Nu am iubit,nici simt.
-Nu am sentimente. Nu numai noi,arhanghelii, ci și îngerii. Suntem pur și simplu...perfecți. Iar sentimentele ,ele fac atât oamenii cat și îngerii și arhanghelii imperfecțiuni. De aceea,dacă unul din noi începe sa aibă "sentimente",tatăl nostru ne-ar lua puterile. Căci sentimentele duc la haos mai ales când le ai fata de cineva. Și când ești semizeu.
-Stai,stai,stai. Ma întrerupe cel numit Jeff,care stătea așezat pe canapeaua din fata mea alături de restul care ascultau povestea. Vrei sa spui ca exista un "tata" acolo sus?
-Da. Exista. A fost văzut doar de 6 arhangheli. Răspund afirmativ.
-Tu ai fost unul din aceia?întreabă micuța Sally.
-Nu. Dar fratele meu a fost.
-Cine e fratele tău?ma întreabă Zack.
-Acest răspuns nu pot sa vi-l spun.
Toți se uita ciudat la mine.
-Nu vreți sa știți.
-Bine ajungeeeeeee!ne striga fratele mai mic al lui Slender. Gata masaaaa! :3
-Venim Splendy!răspunde slenderman.
Eu am rămas pe loc.
-Nu mănânci?întreabă Sally.
- Arhaia,răspunde Soraka, nu mănâncă mai deloc.
-Cum adică?întreabă,din nou,Sally. Nu mănânci?se uita la mine.
-Sunt un înger, semizeu. Nu am nevoie de hrana și apa.
-Tareeeee....afirma cel numit Toby. Stai....nu ai mâncat nici o data vafe?
-Nu.
-Nici cu Nutella?
-Nu.
-....Ce viata trista trebuie sa ai..
-Se racesteeeee mancareaaaaaaa!se ratoieste la noi splendor.
-Acuma nia!spune Jeff.
-Totuși hai alături de noi chiar dacă nu mănânci. Nu e bine sa stai singura,separata de noi.Imi explica Slenderman.
-Majestate?
-Dacă dorești, haide. Și te rog....tutuieste-ma.
Dau afirmativ din cap și ii urmez pe ceilalți. Ne așezăm toți la masa. Nu e genul de masa liniștită, după o noapte bine odihnita...mai mult sau mai puțin. Toți vorbesc, mănâncă, fac concursuri de "Cine mănâncă mai mult" și alte minorități asemănătoare. Asta înseamnă,cred,sa fii într-o familie. Interesant.

Bine dragilor. Pare rău că am întârziat atât cu netul dar au venit evaluările și acum aștept cu sufletul la gura rezultatele. Sa vad dacă am intrat sau nu....în fine. Aici e capitolul. Îmi pare din nou rauuuu>. <