Pe Gheata Vesnic

Capitolul 1

Numele meu este Cassey Hayes si sunt in penultimul an de liceu. Clasa a 11-a! Pentru cei mai multi, adica pentru toti, sunt cunoscuta drept o simpla tocilara, inebunita dupa fizica. Nu sunt cunoscuta, nici bogata, traiesc cu mama mea la marginea orasului. Dar inafara de fizica imi mai face placere un singur lucru : patinajul!

Astept cu nerabdare in fiecare an sa ies pe lac si sa patinez cat e ziua de lunga. Acolo ma simt libera, departe de toti! Departe de scoala, de griji, departe de tot cea ce ma tine pe pamant!

Prietena mea cea mai buna, Lilly, crede ca nu sunt zdravana la cap. Dar eu stiu mai bine! Stiu ce simt, stiu ce as vrea sa simt, iar totul este asa cum trebuie!

Ora se terminase, iar eu am iesit impreuna cu ceilalti, dar am fost oprita de domnul Donwei, profesorul nostru de fizica.

- Cassey, trebuie sa te intreb ceva, mi-a spus el.
Eu m-am apropiat iar el mi-a intins o felie de paine prajita.
- Ia asta, din partea mea. Ok, acum sa trecem la subiect. Am observat cat de buna esti la fizica, si vad ca iti place foarte mult, deacea, consiliul profesorilor, a decis sa dea o sansa tuturor elevilor ca tine, asa ca iti vom oferi o bursa la Harvard. Dar pentru aceasta, va trebui sa faci un proiect. Un proiect mai special si mai elaborat decat deobicei. Ai timp pana la sfarsitul lunii sa gasesti o tema si sa mi-o prezinti, pentru al putea accepta, termina el, prajind o alta bucata de paine, la foc.
- L...la Harvard? am spus eu mirata. Eu? La..la Harvard!?
- Da, Cassey! Tu! Esti deacord?
- Daa! Normal! am exclamat eu. Cand o pot lua?
- La sfarsitul anului, ti-o vom trimite prin posta. ma informa el.
- Multumesc! N-aveti idee cat m-ati facut de fericita!

Inca nevenidu-mi sa cred , am mers spre dulapul meu impreuna cu Lilly, ce ma asteptase afara.
- La Harvard, Cassey? exclama ea.
- Daa! Iti vine sa crezi?
- Defapt da. Doar esti cea mai desteapta de pe aici. Nu ma mir daca mi-ai putea spune si cand voi murii! insista ea.
- Ok, nici chiar asa! am protestat. Eu fac ce-mi place!
- Dar, te-ai gandit ce va spune mama ta? imi asuse aminte Lilly.
Avea dreptate nu ma gandisem. Mama vruse dintotdeauna sa merg la Harvard, dar banii au fost mereu o problema. Ea vroia sa-mi ofere din cea ce ea nu a avut parte niciodata. Acum era croitoreasa si lucra 8 ore pe zi, cu un salariu acceptabil, dar tot nu ar fi fost niciodata de ajuns.
- Va fii incantata! am spus eu.
- Chiar crezi?
- Bineinteles, doar a fost visul ei!
- Al ei?

Dar nu am apucat sa-i mai raspund, pentru ca atentia ne-a fost atrasa de un grup de copii ce se imgesuiau in jurul unei mese.
- Ce crezi ca se intampla? am intrebat-o pe Lilly.
- Jennifer Horwood da iar o petrecere. Probabil de ziua ei, veni si raspunsul.

Jennifer Horwood era cea mai cunoscuta fata din scoala. Corp perfect, par perfect, ten perfect, fata perfecta si pe deasupra mai era si patinatoare de performan-ta. Nu pot spune ca nu imi placea de ea. Ba din contra! Vroiam sa ii intru in gratii, dar eram doar o tocilara pentru ea.
Dar in acel moment, am vazt-o venind in rochia ei roz sclipitoare, cu parul blond fluturand in vant, si venea chiar spre noi. S-a oprit si m-a intrebat.
- Tu esti Cassey, nu? atunci am crezut ca ma prabusesc. Oare ma va invita si pe mine la una din petrecerile ei?
- Da, am ingaimat.
- Minunat! Ii dai te rog lui Molly asta din partea mea? E o invitatie la ziua mea. Mersi! si a plecat demna si intepata, dupa ce ne-a aruncat un zambet fermecator.
- Uau! Asta a fost nepoliticos! a exclamat Lilly.
- Se poate spune si asa, am aceptat eu.

* *

* *

- Ahh! Il iubesc pe domnul Downei! a spus mama. Sa iti dea o asa mare oportunitate! E ceva miraculos.
- Da asa e, am spus eu turnand sare in ciorba pe care o pregateam pentru cina.
- Nu poti pierde aceasta ocazie, pentru ca nu se va mai ivi alta! Dar ti-ai ales o tema?
- Inca ma mai gandesc, i-am raspuns eu. Stii, chiar nu e usor cu scoala asta si toate. Vreau sa imi mentin in continuare notele. Dar, sunt sigura ca pana la sfarsitul lunii, voi gasi ceva.
- Bineinteles! a zis mama.

Cina a decura ca deobicei. Doar eu si mama, vorbind despre scoala, facultate si alte lucruri de genul asta. Eu si mama ne intelegeam foarte bine. Decand eram foarte mica, ma duceam la ea si ii ceream un sfat, ea imi raspundea cu blandete.

Dupa masa,m-am strecurat la mine in camera si m-am asezat in pat, uitandu-ma la calendar. Mai aveam inca patru zile de gandire.

Heeeei! Vreau sa va spun ca este un inceput destul de bun, nu? Si ca vreau sa postez cat mai curand posibil. Vreau sa stiu daca sa mai continui sau nu! Bye Bye!

#Calisa

P.S: La media este Casey. O sa pun poze cu fiecare personaj pe parcurs!