Capitolul 1.

5K 220 10
                                    

Soarele începea să rasară, razele ei de lumină îmi strâpunceau irisul bleu al ochilor mei,imi strângeam pleopele să verific cât este ceasul. Ora 7 si 15 minute. Mă ridic leneşă din patul meu călduros chiar dacă era primăvară şi ora de biologie mă aştepta la şcoală.

Numele meu este Julie,Julie Dall, pe mama mea o cheamă Marry iar pe tata Christian. Totul a luat o întorsătură, nimic nu mai e la fel de când mama mea dragă murise în urmă cu 6 ani. Speram ca tata să imi fie şi mamă în acelaşi timp,dar nici tată nu prea a fost,era mereu blocat in proiectul lui de a realiza un minunat procesor ce "ar putea schimba lumea,dar îl ascund pentru binele nostru" spunea tata mereu. Niciodată nu am putut inţelege la ce se referea dar cu toate că nu ezitam sa îl întreb prea multe pe bietul om obosit de atâta cercetare. Totuşi cuvintele lui mi-au rămas imprimate în minte îmbinate foarte bine cu inima mea "Îl voi ascunde pentru binele nostru". Poate aşa judecă un om învăţat şi nebun după tehnologie,fizică si astronomie.

Să îl lasăm pe tata acum ...

Ma pregatesc să plec la şcoală,dar înainte să ies pe uşă mă suna Irina,cea mai buna pietenă a mea.

-Julie, îţî vine să crezi? David şi Mille nu mai sunt împreună!!

-Nu cred!!!

-Te aştept la şcoală, dicutăm atunci!

Şi imediat am închis telefonul, pusesem mâna pe clanţă să plec însă clanţa uşii era pătată cu un lichid roşu,mi-am apropiat mâna dreaptă de nasul meu si simţeam miros de sânge,dar nu era prospăt, pe jumătate era uscat pe uşa,am observat mai apoi pete de sânge pe gresie. Am bănuit că tata o fi păţit ceva aseară pentru că se culcase tarziu azi noapte. N-am băgat de seamă şi am plecat.

M-am oprit în faţa liceului aşteptând-o pe Irina venind cu David si Adam. Prietenii mei cei mai de încredere. Încă nu îmi vine să cred ca David şi Mille s-au despărţit,trebuie să aflu mai multe.

-Heii,Julie, ce faci?

-Buna,David, bine !!

După David vine Adam, băiatul perfect din liceu, brunet,ochii miraculoşi de albaştrii deschis ca luna plină cu jeansii lui aproape mulaţi pe fasieri si gambă si cu o camasă descheată la gât. Mereu am observat ceva deosebit la băiatul acesta,dar înca nu stiu ce! Voi ştiţi?

Irina se apropie de mine,mă îmbrăţişează energic dar privirea mea a rămas tot la Adam şi David. David cu ochii lui verzi ca smaraldul,părul şaten deschis iar îmbrăcămintea lui albă atât la pantaloni cât şi tricou îi scoteau ochii în evidentă totală.Băieţaşii îştia sunt prea frumoşi.

De Irinuca mea nu mai zic. Păr creţ şaten cu şuviţe blonde,înaltă,subţirică cu ochii verzi mai închişi decât David şi tenul ei de păpuşă mă făceau să mă simt atât de perfectă şi eu langă dânşii.

Eu?Eu sunt blondă cu părul lung si ondulat ochii albaştrii bla bla bla... Restul îl ştiţi.

Băieţii se îndreptau spre clasele lor iar eu cu Irina am rămas în spate să discutăm despre ce s-a întămplat cu David.

-Deci! începu Irina, Mille l-a înşelat iar David ,i-a dat papucii,însă nu-l văd foarte încăntat de rezultat.

-Mie îmi pare rău pentru ei!

-Da..! Auzi, încercai cumva să te ojezi? Ai ceva roşu sub unghii!

-A nuu! Am găsit o pată de sânge pe clanţa uşii probabil ..

-Da ştiu. Tatăl tău. Încă lucrează la ...

-Da!!

-Naşpa!!

Intrasem în clase dar nu puteam fi atentă la ore pentru că m-a afectat cam tare sângele ataşat pe clanţa uşii aşa că am hotârăt să-l sun pe tata pentru că nu-l mai văzusem de aseara. Îl tot sunam dar avea telefonul închis, omul îsta chiar nu are odihna până nu ajunge la finalul proiectului.

Mă furişam cu privirea spre ferestră să trecă orele mai uşor dar în zadar, tot la sângele acela si tata mă gândeam,ceva nu e bine .. simt că ceva nu e bine deloc...

Cea din imagine sunt eu,Julie

Agenții CIA Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum