Cosmarul unui inger

"Imi pare rau..."

Vlad a ramas uimit, dar nu a realizat ce a spus fetita. A crezut ca se simte vinovata de moartea mamei ei prin simplul fapt ca nu vorbea. A strans-o in brate si a pupat-o.

-Nu esti tu vinovata, scumpa mea! O persoana rea este responsabila.

-Eu sunt!

-Draga mea, politia il va gasi pe acel om lipsit de mila, de respect si va plati pentru faptele sale. Noi doi vom fi bine si o sa am mare grija de tine. Trebuie sa accepti ca mama nu mai vine acasa, dar ne vegheaza de sus. In fiecare seara o sa ne rugam pentru ea. Tare mult ma bucur ca ai depasit acel obstacol care te-a facut sa nu mai vorbesti. De acum o sa fim mult mai apropiati si ne vom spune absolut orice. Totusi ce te-a facut sa nu mai scoti vreun cuvant pe o perioada asa mare de timp? Stii ceva, lasa, nu mai conteaza, acum este cel mai important sa fii bine.

Caliopia suparata a scos cutitul de sub pat.

Vlad a ramas socat.

-Imi pare rau. Ti-am spus adevarul. Nu vreau sa suferi. Tata! Ti-am vazut moartea! Vei muri in chinuri! Un hot te va omori pentru bani! Nu vei muri repede, va fi o balta mare de sange si tu vei fi in ea. Nu vreau asta! Si mama urma sa moara! Pe masa de operatii! Era cazul sa intervin, trebuia sa o salvez. La fel si pe tine. Este cel mai bine.

-Nu pot sa cred! Cum? De ce?Nu este posibil! Este imaginatia ta! Nu poate fi adevarat! De ce nu ai vorbit cu noi? Caliopia! Ce faci? Stai! Opreste-te! Nuuu!

Caliopia se repezi catre Vlad. Cutitul a fost infins in inima acestuia. Se prabusi pe canapea, sangerand puternic.

-De ce? Cu ce ti-am gresit noi? Caliopia..te-am iubit..

-Imi pare rau, tata. Este cel mai bine. Te iubesc!