Cosmarul unui inger

Schimbarea

  Dupa ultimul cosmar, Caliopia a incetat sa mai vorbeasca. Toti erau ingrijorati, dar nu stiau ce sa faca. Parintii au dus-o la multi doctori, dar Caliopia era mereu trista si nu privea niciodata pe nimeni in ochi.

  Anii au trecut, Caliopia inca nu trecuse peste acel cosmar si in continuare nu dorea sa vorbeasca.

  In ziua cand a implinit 7 anisori, Gloria i-a dat o veste buna, dar in acelasi timp socanta. Era insarcinata. Caliopia s-a albit la fata si a fugit in camera ei.

  A refuzat sa manance timp de cateva zile. Nu era sigura ca ce i se arata era adevarat, dar frica de a-si pierde mama era foarte mare.

  Era timpul pentru scoala. In afara de faptul ca nu mai vorbea era o fata complet normala, fizic vorbind. La scoala era privita ciudat, colegii nu o prea agreau, dar invatatoarea era foarte blanda cu ea.

  In mintea Caliopiei s-a dat un adevarat razboi. "Viata mea este oribila. Imi doresc sa nu fi avut darul asta. Este ca un blestem. Dar poate pot interveni. Poate Dumnezeu a vrut ca eu sa ii crut de la o moarte groaznica. Poate ar trebui sa ii omor eu!" Acestea sunt vorbele ce o macinau pe Caliopia. Nu era sigura ce sa faca, dar nu isi doarea ca lumea sa sufere.

   Faptul ca mama ei nu mai avea mult si se apropia de 7 luni de sarcina, o punea pe ganduri pe Caliopia.

  "Daca as provoca un accident..daca ar fi sa piarda doar copilul, macar mama sa ramana in viata. Daca medicii nu o pot salva? Nu vreau sa sufere. Vreau sa traiasca fericita, nu in chinuri!"