Furtuna Inimii

Capitolul 11

— Într-un sfert de oră sunt la tine, îmi răspunde în grabă și înainte să mai zic ceva îmi închide telefonul în nas.

        Mă duc la geam și dau perdeaua la o parte, pe drum era liniște, mai trecea din când în când o mașină. Bătăile inimii sau calmat aproape de normal, mă duc la bucătărie și pun apă să fiarbă ca să fac un ceai.

         Între timp îmi aprind o țigară, gândindu-mă în continuare la coșmarul din noaptea asta. Pe Cedric nu l-am mai visat de aproape doi ani și este prima dată când am un coșmar care să mă sperie atât de rău.

Când ceainicul începe să fluiere tresar de mi se face pielea de găină.

— La dracu, calmează-te odată, mă cert singură și torn ceaiul de iasomie în ceașcă.

Mirosul de iasomie îmi dă o liniște aparte, este singurul ceai care îmi place, în rest mi se par oribile la gust. Soneria de la ușă începe să sune, când deschid este Dean cu fața somnoroasă încă mai avea urmele de la perna imprimate pe obraz, dar chiar și așa arăta ca scos din reviste. Tricoul negru i se mula perfect peste mușchii proeminenți și bine conturați, pantalonii de training îi atârna sexi pe șolduri.

        Când îl văd, iar retrăiesc visul și de bucurie îi sar în brațe, lacrimile  dau năvală pe față, dar simt o fericire imensă și în adâncului suflet știu că Cedric ar fi în stare să mă rănească și pe cine e lângă mine.

        Dean mă mângâie încet pe spate, cu grijă mă ridică încet de jos forțându-mi picioarele goale să îi înconjoare bazinul, astfel eram lipită de el, cămașa subțire s-a ridicat aproape de tot, îmi așez capul pe umărul lui bucurându-mă de căldura, grija lui.

       Când ajunge la canapea se așează cu mine în brațe, îmi ridică capul de pe umărul lui și cu mișcări line îmi șterge lacrima rămasă.

— Ce am făcut de am meritat primirea asta? zâmbește în colțul gurii, dar încă se cunoaște că este îngrijorat.

— Că ești în viață, îi spun dintr-o răsuflare, încerc să mă liniștesc, dar nu mai gândul că ar păți ceva din cauza mea îmi face trupul să se cutremure.

— M-ai speriat îngrozitor când te-am auzit plângând, am crezut că ai pățit ceva, mă dojenește în timp ce mă strânge mai rău la pieptul lui.

— Doar un coșmar oribil, îmi las capul în jos și mă joc cu inelul de la mama pe care i l-a cumpărat bunicul când avea douăzeci de ani. Îmi pare rău că te-am trezit, dar nu puteam să stau liniștită până nu te auzeam.

—  Chiar îmi pare bine că mai sunat, dar pe cine ai visat mai exact? eram sigură că asta o să mă întrebe, mă dau jos de la el din brațe și mă duc să îi pun o ceașcă de cafea și aduc țigările cu scrumiera.

Când mă întorc îi văd privirea care se plimba pe corpul meu, rochia de noapte era destul de scurtă și decoltată iar materialul puțin transparent îi lăsa și mai multă libertate.

Îi întind ceașca de ceai, apoi fiecare ne aprindem o țigară.

— El era nu? Faimosul „C" ? gesticulează niște ghilimele ironic în aer, conștientă că de data asta nu o să mai renunțe, decid să îi răspund la unele întrebări.

— Da, se încruntă, trage un fum din țigară apoi continuă:

— Și ce s-a întâmplat în vis? un nod mi se pune iar în gât și încerc să îi povestesc cât mai pe scurt.

— A apărut la mine în cameră cu un cuțit murdar de sânge și când l-am întrebat al cui e sângele a zis că e al tău și apoi...dar nu mai pot să continui, iau o gură zdravănă de ceai, încercând să nu îmi mai revină în minte iar imaginile în care încerca să mă violeze.