Wild

Prolog

-Îmi dai o Tequila te rog? Întreb eu dand din gene ca un copil mic, Vince răzând si puanndu-mi paharul pe bar.

-Uite, are si maniere!! Râde el plecând spre alți clienți care îl așteptau.

-Dar o să scapi de cadavrul asta nu? Strig eu după Vince, acesta privindu-mă si dandu-si ochii peste cap.

-Sigur! Când nu o fac? Tipa el ca să acopere muzica data la maxim din încăpere.

-Știi, chiar dacă e fratele mamei numai de mamă, te înțelegi destul de bine cu el, si si mama, deși Anda nu e privită prea bine de toată familia asta. Mormăie Ashton asezandu-se lângă mine.

-Numai nebuna aia poate să abandoneze un copil de 6 ani la ușă noastră, noi aveam pe atunci doar vreo 5 ani, insa Vince s-a integrat cu ușurință în familia noastră trăsnită, iar acum uite, are 19 ani și e probabil cel mai bun "doctor" al echipei ăsteia... Mormăi eu dând pe gat paharul de Tequila, multumindu-i lui Dumnezeu ca sunt rezistenta la băutură.

-Ai dreptate, însă nu ar mai trebui să bei, avem o întâlnire importantă la sediu... Și nu știu tu, însă au nu vreau să fiu capacit de tata din cauza ta... Mormăie Asher, luandu-ma de brat si scotandu-ma afară din club, urmând ca fiecare să se urce în mașina lui, intrecandu-ne până la sediu.

Am intrat pe ușa garajului, coborând pe drumul luminat din când în când de neoane, eu intrând prima în încăperea uriașă, oprindu-ma printr-un drift, cu Asher care a apărut cu câteva secunde întârziere, iar Ashton a apărut având o viteză normală, eu pufnind plictisită, niciodată nu s-a dat în vânt după curse.

Am coborât din mașină încercând să mă țin cât mai departe de tata, fiindcă sunt conștientă că duhnesc a alcool, si desi gândesc lucid si nu ma clatin, dacă tata află că am băut, pot să îmi scriu testamentul.

-Ce stai acolo iubito? Vino incoace! Zice tata cu bratele larg deschise, eu ezitând pentru o clipă, ca apoi să oftez incet si sa merg spre el, strângându-l în brațe, mi-a lipsit, a fost plecat aproape un an ca să verifice sediile de peste ocean, iar mama nu știe că s-a întors, am hotărât toți să fie o surpriză.

-Duhnesti a alcool... Mormăie tata pe umărul meu, eu scăpând un chicotit tras de coadă, știind că urmează o cicaleala de zile mari.

-Am băut... Puțin... Zic eu privindu-l speriată, tata oftând si batandu-ma pe umăr.

-Am mai vorbit despre chestia asta, nu îți face bine, mă bucur că măcar o faci cu măsură, si ca nu fumezi, ei, de alea nu te atingi, si nici de droguri, te vreau lângă mine cât mai mult posibil. Rade el ciufulindu-ma, eu oftând, ca după să îmi aranjez puțin părul, ca să nu arate ca un cuib de berze.

-Deci, tată, de ce ne-ai chemat așa urgent aici? Întreb eu, privindu-mi curioasă tatăl, ca după să îmi pun mâinile în sân, tata zâmbind intr-o parte.

-Pentru ca... Însă nu mai apucă să spună nimic, fiindcă din tunel se aud sunete de motoare, ca după câteva secunde, în încăpere să își facă apariția 2 motoare si 4 mașini, lanțul fiind condus de un motor violet.

-Iuhuu!! Striga pilotul Yamahei violet, oprindu-se printr-un drift scurt. V-am bătut mototolilor!! Tipa ea topaind, ca după să își dea casca jos, scoțând la iveală chipul preaiubitei mele verișoare, Zoey.

-Ba nu, am intrat deodată, nu fi trisoare! Zice Eliot coborand de pe celălalt motor, aceștia începând să se contrazică si sa tipe unul la altul, eu si tata privindu-i plictisiți, mereu fac asta, de aceea am eu o cicatrice cât buricul unui deget pe coapsa dreaptă... Fiindcă ei se ceartă în misiuni!!