Blocați în nicăieri

Capitolul III : Al treilea surâs

Lia Eve Raines s-a conectat.

Şi-a privit mesageria pentru câteva secunde, în următoarea observându-i activitatea fetei cu chip nevăzut cu care prea tare îşi dorea să mai discute.

"Hey. Ce faci?" - i-a scris fără ezitare.

"Hei", aceasta i-a răspuns aproape imediat.

Îi făcea bine să-i vorbească, dintr-un oarecare motiv. Se simţea mai puţin singur decât deobicei, iar acest lucru era în realitate scopul Liei.

"Stăteam degeaba şi leneveam un pic. Dar tu?" Era de remarcat cât de repede îi putea răspunde Lia, de parcă într-adevăr se arăta interesată să-i vorbească.

"Mda. Cam la fel..." - tastase Arye.

"Eşti ok?"

"Da" - veni imediat şi răspunsul său sec, răspuns pe care Lia îl interpreta într-un sens rău ,ca pe o foarte evidentă evitare a subiectului care îl măcina aşa de tare în acel moment.

Chiar era ok? - se întreba Lia în adâncul său, însă ştia prea bine că la această întrebare răspunsul era mereu negativ, oricât de credibilă ar fi fost fericirea de faţadă a oamenilor.

"Niciodată nu suntem cu adevărat ok. Acum spune-mi ce s-a întâmplat." Poate că era un comentariu insistent, însă fata nu plănuia să renunţe la a încerca să-l înveselească. Doar vorbind despre asta putea fi un prim pas spre a trece peste probleme şi a-i readuce zâmbetul ireal, pe care ea personal nu îl văzuse vreodată.

"Am avut iarăşi o discuţie cu mama. Mă simt naşpa."

"Te-ar deranja să discutăm despre chestia asta? " Lia ştia despre ce era vorba din multe alte discuţii precedente pe care le mai avuseseră cei doi în trecut.

"Nu." - i-a răspuns deşertic. "Pune-mi ce întrebări vrei tu şi eu îţi voi răspunde sincer..." Acesta era verdictul pe care îl aştepta tânăra. A zâmbit pentru sine şi şi-a ales pe dată una dintre miile de întrebări pe care le avea. ( Nu putea să întrebe din prima 'Auzi, tu le ce baie te duci?' sau 'Cum de ești așa de plat?', totusi. Era urât din partea ei. )

"De când te simţi aşa? Şi cum ai realizat că ceva nu este în regulă?" Parcă l-ar fi interogat.

El tasta. Dar tasta şi nu se mai oprea. Ştergea, şi tasta din nou şi din nou. Ea doar era acolo, aşteptându-i cu nerăbdare mesajul şi ascultând clasicele sale melodii favorite, triste şi cu instrumental puternic accentuat.

În câteva minute şi-a văzut chat-ul umplut de un mesaj kilometric, cu puncte de suspensie folosite exagerat şi lipsă de emoticoane. El, pe de cealaltă parte, se simţea prost şi bine în acelaşi timp - nu obişnuia să vorbească atât de mult despre asta.

"Păi... Încă de când eram mic am fost înconjurat de multe fete, însă nu eram ca ele. Niciodată nu mi-au plăcut chestiile gen păpuşi, rochii, ojă, să port cercei şi alte tâmpenii... M-am simţit diferit de ele şi ştiam că trebuie să fiu ca ele, dar nu puteam. Am crezut că e o fază sau ceva... însă am aflat după că nu este şi că m-am născut în corpul greşit. Nimeni nu acceptă faptul că sunt băiat de fapt... aşa că da..."

Lia nu îl compătimea - să îi fie milă de el ar fi fost un lucru urât din partea sa, însă îi părea rău că o persoană atât de bună era nevoită să treacă prin atâtea şi nici măcar atunci să nu poată fi împăcată cu viaţa şi să se simtă bine în propria piele.

"Cum te văd cei din jurul tău?"Chiar semăna cu un interogatoriu psihologic sau ceva de genul.

"April, fata aia foarte ciudată care se crede băiat. Nu mai suport, Lia... E oribil."

"Va fi bine până la urmă. Societatea e stupidă, însă tu nu trebuie să te laşi demoralizat de asta. E decizia ta şi continuă să fii tu însuţi." Încerca să îi scrie mesaje cât mai lungi şi mai expresive, însă nu ştia dacă toate astea sunt în van sau nu.

"Mda..." Acel 'mda' specific o făcuse pe Lia să chicotească.

"Iarăşi mă iei cu mda xD" - încercase să reînvie atmosfera moartă.

"Mda... mda... mdaaa. În fine..." În acel moment, ea chiar se întreba care este reacţia lui de pe cealaltă parte a ecranului.

"Doamne, Arye, mă omori =))) " - tastase rânjind cu toată faţa la micul ecran.

"Pun 'mda' când nu ştiu ce să zic. Nici nu realizez cât de des o fac..." Dar ea nu vedea asta ca pe ceva rău, deşi el probabil o luase ca pe o remarcă ofensatoare la adresa sa.

"Mi se pare adorabil."

"E bine atunci."

Conversaţia lor se oprise într-un anumit punct, brusc şi fără alte intervenţii, însă amândoi se simţeau mai bine. April Hayes s-a deconectat acum 3 minute.