Blocați în nicăieri

Prolog

"Hei"

"Hey. Păreai de treabă"

"Da, şi tu la fel."

Şi totul a pornit de la astfel de simple cuvinte tastate cliseic pe un ecran luminos. Nu ştiau nimic unul despre altul şi nici măcar nu se puteau privi în ochi. Până şi misterul persoanei din spatele ecranului continua să persiste agasant şi , în ciuda acestor lucruri, şi-au petrecut în neştire nopţile unul în compania celuilalt, lumea virtuală înghiţindu-i cu totul şi împiedicându-i să mai iasă în viaţă.

"Stai liniştit, voi fi mereu aici să te ascult. Îmi place să te ascult şi vreau să o fac cât mai mult."

Părea atât de ireală această bunătate, încât îi conferea o aura fantezistă, ca şi cum ar fi fost aruncate nişte cuvinte falsate, desprinse de prin filme romantice de doi bani. Nu era nimic cert în vorbele sale, iar ideea unei bune actorii şi a unor intenţii rele era cea mai posibilă. Dar el o credea. Sau nu? Nici măcar el nu ştia dacă ar fi trebui să o facă sau nu, însă îi aprecia fără doar şi poate replicile dulci şi intenţiile de faţadă.

"Mulţumesc, Lia."

Lia - necunoscuta virtuală, fără chip, fără voce şi fără trup uman, o prezenţă iluzorie care îi însenina ziua cu promisiuni instabile.

Cine era această "Lia" în realitate? El nu avea cum să bănuiască ce persoană diferită era înafara mediului virtual, protector. Era o fiinţă mică şi plăpândă, atât de speriată de realitate că se închidea în propriul sine şi îşi lăsa la suprafaţă o atitudine de copil naiv. Dorinţa de a se exprima în scris devenise pentru ea singurul refugiu, singura modalitate de a-şi exterioriza gândirea complicată şi paradoxală.

Şi el? El era acea persoană singuratică, care se temea de singurătate mai rău ca de moarte, şi totuşi se închidea în sine şi se retrăgea în colţul sau pustiu, în care doar subconştientul îi mai vorbea. Se vedea cu ochi răi pe sine şi îl durea inima în timp ce îşi privea reflexia în oglindă.

"Numele de April nu ţi se potriveşte. Poate... Arye?"

Avea atâta dreptate. Cum ar putea un aşa nume feminin şi delicat, care trezeşte prezenţa imaginară a unei tinere fragile care lasă în urma sa un miros primăvăratec efemer să definească un băiat că el?

Se simţea mereu bântuit de acest nume. April, April, April peste tot. Toţi asociau acest cuvânt cu chipul sau inocent, iar asta îi sufoca gândirea şi îl făcea să-şi piardă comfortul în propria piele ( nu că s-ar fi simţit vreodată bine în pielea sa, însă numele său îi reamintea de cât de prost se vedea pe sine ). "Arye" părea să îi vină aşa de bine şi îl făcea să se simtă o dată în viaţă că şi cum propria persoană nu îi mai era aşa străină.

"Mi-ar plăcea să te cunosc în realitate."

"Nu, nu ţi-ar plăcea."

Mesajul glacial îi confuza mintea şatenului, iar în sufletul fetei, pe de cealaltă parte a ecranului, teama creştea fără oprire.

"De ce?" - tastase rapid.

Văzut la 22:22. Niciun răspuns. Lia Eve Raines s-a deconectat.