Niste veterani treceau pe o ulita ingusta din Japonia, iar de la un stalp al palatului regelui, un ostas ranit striga:
----Japonia a invins! Razboiul s-a terminat! Datorita lor sunteti vii si nevatamati!
Avea dreptate. Razboiul tocmai luase sfarsit, odata pentru totdeuna. Japonia insasi stralucea de mandrie pentru marele sau popor si pentru ca reusise sa restabileasca pacea. Oamenii ieseau pe prispe, la porti, razand si glumind, strigand urale pentru oamenii care marsaluiau pe drum. Doar la o poarta scunda, de lemn, cu balamalele ruginite, plangea o fetita de vreo 11 ani, ducand de mana o copila mult mai mica ca ea. Hohotele sale rasunau dincolo de granitele Asiei, desi nu le auzea nimeni. Nici macar fratii fetei. Fata fu impinsa inapoi in curte si pe poarta iesi un baiat galbejit, tras la fata, care tipa inspre ea:
----Ce plangi asa, Kumiko? Du-te de fa-mi un ceai, ca nu te mai primesc in camera!
Cu ochii limpezi, rosii de plans, mica Kumiko intra in casa. Acolo, o femeie delicata, dar imbracata in zdrente gatea o supa aburinda. Parul sau negru cadea in randuri pe umerii albi, insa era incalcit si nepieptanat. O chema Neylinay. Vazand-o pe Kumiko suparata, Ii spuse bland:
----Ce cauti aici? Doar erai la poarta, priveai ostasii.
----Kayuss, raspunse Kumiko printre sughituri, vrea ceai.
----Lasa, ca ii fac eu! Suie-te pe grajd si ai grija sa nu te vada, ca iar dormi afara!
Kumiko isi lasa surorile in casa si iesi afara, fara sa sufle un cuvant, bucuroasa ca Neylinay nu vorbise despre mama lor. Urca pe acoperisul grajdului si isi sterse ochii cu maneca murdara, privind ostasii cum marsaluiau pe drum. Deodata, din spatele ei se auzi o voce:
----Mi-ai facut ceai?!
YOU ARE READING
Kumiko
FantasyKumiko este o fetita din Japonia, cu atributii si muulte indatoriri, cu o inima mare si un suflet imens. Are doar 11 ani, dar trebuie sa aiba grija de sora sa mai mica, de gospodaria tatalui ei si inclusiv de bunastarea celor noua frati mai mari, de...
