Furtuna Inimii

Capitolul 7

Aplauzele ma scot din visare și văd cum își întinde mâna, pe care o apuc cu toată încrederea și plecăm de pe scenă la locurile noastre.

Pianul iar îmi dezmiardă auzul cu notele lui suave și primesc felicitările cu zâmbetul pe buze, un zâmbet, sincer asa cum de mult nu l-am mai avut.

— A fost excelent, bravo vouă ne felicită cei de la masă, dar eu nu pot fi concentrata cât timp el mă ține de mână, așa că îmi retrag mâna din palma lui și îmi iau paharul de șampanie rece, care îmi umezește gura uscată.

— Și acum că discursurile celor doua gazde au fost rostite, e timpul să ne și distrăm, se aude în boxe, asa ca îi invit pe Alida și Dean,  să de-a drumul primului dans din aceasta seara.

Eu pur și simplu înlemnesc când aud aceste cuvinte, mă uit disperata la masă, să mă salveze cineva, dar nu am nici o șansă, căci Dean deja este ridicat în picioare cu mâna întinsă spre mine,  pe care i-o cuprind și ne îndreptăm spre scena.

        Toate privirile erau îndreptate spre noi, dar pășim încrezători și până să ajungem la mijlocul scenei, notele instrumentelor musicale deja începeau să răsune și lacrimile încolțesc în ochii mei când recunosc melodia imediat: Tango to Evora, este tangoul meu preferat.

        Îi simt mâinile pe spatele meu gol, micșorează spațiul destul de mult dintre noi. Îmi așez mâinile pe bratele sale și începem să dansăm un tango impecabil, rămân uimita de cât de ușor și elegant se mișcă, ne contopim în mișcări perfect, parcă suntem una și aceeași persoană. 

Parfumul combinat cu mirosul de țigară, el cu mâinile pe spatele meu, care mă ține atât de strâns încât nu ar mai vrea să îmi dea drumul vreodată și privirea lui iscoditoare mă țin captivă pe tot parcursul valsului. După ultimele note îmi dau seama că melodia e pe terminate, atunci Dean îmi apucă spatele ferm cu o mână și mă forțează să mă las pe spate el susținându-mă, apoi se apleacă peste mine atât de aproape de buzele mele încât îi simt respirația pe ele:

—Ești atât de frumoasă, îmi șoptește și aplauzele celor din sala mă sperie, pentru câteva secunde mă simțeam singură, doar noi doi, fără spectatori.

        Ne ridicăm amândoi și orchestra începe o altă melodie, dar noi ne îndreptăm spre masă.  Îmi iau paharul de șampanie și îmi fac loc printre oameni, trebuie neapărat să iau o gura proaspăta de aer și să îmi revin. Nu înțeleg ce se întâmplă cu mine, de ce simt atâtea emoții când e lângă mine? E clar că o atracție fizică este între noi și hormonii mei își cam fac de cap în ultimul timp, trebuie neapărat să mă controlez și să înlătur sentimentul ăsta.

Aerul rece mă izbește și mă rezem de un perete, pe care îl văd în cale, îmi scot pachetul de țigări din geanta. Îmi aprind o țigară din care trag cu pofta, când expir fumul o voce, care îmi vorbește mă face să tresar:

— Ești bine Alida? mă întreabă Paty, se mișcă ca o felină, nici nu o aud când vine lângă mine, mă uit la ea în timp ce ochii ei verzi mă analiza.

— Da, decât puțin obosită. Tu ce faci? Te distrezi? o întreb în timp ce încerc să îmi găsesc cuvintele, tot ce s-a întâmplat până acum m-a tulburat destul de rău.

— Da,chiar e un bal reușit și îmi zâmbește părintește, lucru care mă liniștește pe moment, când îi văd zâmbetul sincer.

— Andrew unde e? o întreb în timp ce trăgeam ultimul fum de țigară și o arunc în coșul special amenajat.

— E înăuntru, răspunde cu o oarecare tristețe în voce dar își revine, ați fost atât de frumoși când ați dansat, continuă ea.

— Nu mai exagera Paty, a fost un dans normal și oricum eu nici nu știam ca cine organizează balul trebuie să deschidă seara.