Furtuna Inimii

Capitolul 7

O voce din boxe mă trezește din gândurile profunde:

— Bună seara și bine ați venit la balul anual de caritate pentru animale. O invit pe scenă pe Alida Smith, care a făcut posibil acest eveniment.

Mă ridic cu toată încrederea de pe scaun și în aplauze mă îndrept spre scena, pregătită cu speech-ul în minte:

— Bună seara și bine v-am găsit! Vă mulțumesc din suflet pentru că ați dat curs invitației mele. Știu că multe persoane nu mă cunosc personal și asta îmi aduce o satisfacție mai mare, pentru că asta înseamna că avem un scop comun și milităm pentru același lucru:salvarea animalelor. Cei care aveți acasă un cățeluș, o pisicuță sau orice alt animăluț, știți foarte bine câtă bucurie ne poate aduce. Câtă iubire ne oferă  necondiționat, cât de mult ne înseninează zilele și câtă energie ne dau după o zi istovitoare la birou. 

Din păcate, sunt și multi oameni, care nu îi apreciază și le fac mult rău, îi maltratează până la epuizare, îi abandonează și alte lucruri, care le-am văzut în propria clinică și de fiecare dată mă lăsau fără cuvinte cruzimea unora dintre noi. Este crud să îți măsori puterile cu un animal fără ca acesta să se poată apăra, sau să îl abandonezi fără nici un gram de remușcare.

De aceea în seara asta am organizat acest bal, să le demonstram animalelor că ne pasă de ele, că sunt iubite. Și să încercăm să le ajutam prin donații ca să construim cel mai mare centru de adăposturi, ca să pot fi îngrijite, educate apoi date spre adopții în familii iubitoare.

În următorul moment pornesc aplauze furtunoase și vad lacrimi în ochii câtorva invitați ca și în ai mei de asemenea. Îmi rotesc privirea până ajung la masa unde se afla prietenele mele, pe care le vad cu lacrimi pe obraji, le zâmbesc recunoscătoare și îmi continui discursul:

— În seara asta mai vreau să vă prezint două persoane foarte importante pentru mine, care m-au ajutat și susținut în aceasta cauza: Patricia Anderson și Olivia Jones și nu în ultimul rând vreau să îl invit alături de mine pe noul asociat Dean Brown.

                Pentru moment îl văd surprins și luat pe nepregătite,  dar imediat se liniștește, se ridică grațios de pe scaun își închide doi nasturi la sacou.  Pornește spre mine cu mersul lui ca de felină, care e pregătită de atac privindu-mă ca de fiecare dată cu ochii lui superbi. Ca de obicei intru în transă, oricât aș încerca, nu pot să îmi mut privirea în altă parte.

Când ajunge pe scena lângă mine îi dau microfonul, dar intenționat îmi atinge mana și iar își face apariția milioanele de curenți electrici. Rânjește în colțul gurii satisfăcut de reacția, pe care a obținut-o de la mine, e clar că a făcut-o intenționat. Cartea asta pot să o joc și eu și fără să mă gândesc mă ridic puțin pe vârfuri și îl sărut delicat pe ambii obraji, simțindu-i imediat încordarea, când buzele mele au făcut contact cu pielea lui fină, proaspăt bărbierită, apoi îi înmânez microfonul.

— Bună seara, este tot ce aud din discursul lui, fac doi  pași mai la dreapta ca să îi pot face spațiu și fără să vreau mă uit la primul rând de mese, unde toate femeile, chiar dacă erau însoțite sau nu, îl dezbrăcau din priviri.

            E clar că atrage privirile oriunde și iarăși îmi simt stomacul cum se strânge și sentimentul de mai devreme se repetă: gelozia. Ce dracu se întâmplă cu mine? Nu am fost geloasa niciodată, îmi dau o palmă mintal și îmi întorc privirea spre Dean, care părea un Adonis al secolului nostru.

 Ochii lui albaștri, care se schimbă în funcție de starea lui de spirit, maxilarul, care îi încoronează fața ca o manta, statura lui impozantă, corpul lui bine lucrat, e bărbatul, care te-ar face să îți pierzi mințile după el numai dintr-o privire, dar în același timp aroganța, impulsivitatea se pare că sunt gene dominante în caracterul lui.