The First Class

Capitolul 2

Acum era momentul.
Mi-am luat rucsacul in spate si m-am intreptat repede spre clasa pentru detentie.
Am apasat oe clanta cu putina tragere de inima,dar pana la urma am intrat,suportand din nou acel moment stanjenitor in care toti se holbau curiosi la mine.
In primele banci erau elevii care au ajuns aici diar din mici accidente,elevi care nu prea frecventeaza astfel de locuri,iar in restul bancilor,bine cunoscutii "elevi problema" ai scolii.
Fara sa privesc pe cineva,am salutat profesorul si am mers tinta in ultima banca de langa geam.
Cand ochii mei iau zarit pe cei ai profesorului responsabil,am fost intr-un fel placut surprinsa.
Tipul de la catedra probabil era proaspat iesit din bancile facultatii,genul de profesor care nu te-ar mira daca a fost concediat oentru ca a avut o relatie cu una din elevele lui.Inalt,par brunet,probabil ochii negrii si cu siguranta unul din parintii lui nu era din Coreea.
Mi-a zambit apoi si-a aplecat putin capul pentru a ma saluta.

-Tu esti Hae Ra,nu-i asa?mi-a spus uitandu-se acum fix in ochii mei.

-D...Da,am raspuns eu putin surprinsa pentru ca imi stia numele.Era prima data cand ne intalneam.

-Am auzit ca iti place sa vorbesti cu baietii in timpul orelor in loc sa fii atenta,a spus,de data asta zambind.

Eu am pufnit putin deranjata de ce mi-a spus,dar fara sa ii raspund.

-Poate alta data vorbesti cu un baiat care iti poate lua apararea si sa nu te lase pe tine sa fii pedepsita,apoi imi face cu ochiul.

*Ce om enervant.*

-Pot eu sa fac asta,am auzit o voce din dreapta mea,apou baiatul a venit si s-a asezat in banca libera de langa mine.

Era cea mai adorabila persoana pe care am vazut-o.Parul evident era vopsit,dar ii statea mereu bine,iar zambetul lui putea sa atraga orice privire.Nu m-ar fi surprins nimica daca ar fi inceput sa straluceasca.
Fara sa realizez am inceput sa rad de ceea ce gandesc.

-Mersi...am raspuns simplu.

-Eu sunt...hmmm...stii cine sunt?

-Hmm...nu,am raspuns incercand sa inchei conversatia si sa ma uit oe fereastra.

-Ok,apoi l-am auzit razand si ridicandu-se din banca,mergand din nou la locul lui.

Bine,asta probabil a fost putin ciudat.
Normal ca stiam cine e,stiam de foarte mult timp cine e.
Il placeam la fel de mult timp...dar asta nu insemna ca el poate sa stie asta,pentru ca mi-a adresat acum primele cuvinte.
"El" o sa ramana mereu doar tipul pe care il zaresc mereu pe hol si care imi face inima sa bata...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Heeei,dupa mult mult mult mult~ timp am inceput sa scriu si eu din nou la povestea asta.
Nu am mai facut asta pentru ca am avut probleme cu telefonul si nu prea imi place sa scriu pe calculator...Daaaaar acum sunt din nou aici si sper ca vor exista cativa oameni,3-4-5,care sa imi citeasca si capiyolul asta...ㅋㅋㅋㅋㅋ
Imi pare rau pentru lipsa asta asa luuuunga.
Sper sa ma revansez*chiar daca nu am postat un capitol extrem de bun*

P.s:pentru moment Lee Geon e in poza*inca nu au intrat seventeen in "actiune"* hahahaha