Te-am Pierdut

Treizeci

Perspectiva Stefanei...

Conduc de ceva timp. Oricum am pierdut noțiunea timpului. Imaginile cu ea si el imi tot rulează in cap ca un film vechi care nu se mai oprește. Nu pot sa îi permit sa castige. Am intrat într-un joc cu viaţa, si pierd la scor. Da-ţi liniștea mai tare,  nu vreau  sa aud  pe nimeni.  Oftez lung si aproape ca imi vine sa dorm.  Atentia imi este  atrasa  de cine care își drege vocea. 

- Ce mama masi-i faci tu aici?  Întreb eu speriată ducand mana la piept acoperind o parte din cutia toracica.
-Vreau sa vad cea face cea mai tare sora! Spune el relaxat.
- Sunt singura  ta sora!  Io tai imediat.
- Bun,  deci  am vrut  sa vad ce faci!  Spune  el piţigăind vocea.
- Treci  la subiect!  Spun eu plictisita.
- Ce bine ma cunoști!  Spune  trecadu-și o mana  prin par.
- Mmmm..
- Bun deci,  sa zicem  ca am un fel  de plan...
- Doamne!  Exclam eu exasperata  privind  in sus .Pentru  ce dracu mai ai tu planuri?
- Eh,  primul  ar fi sa te fac  se te impaci  cu Kevin si al...
- Nu am de gand  sa ma impac  cu hiena  aia ! Io tai repede.
- Ok....Urmatorul  ar fi sa ...
- Stii  ceva?  Ia da-te  tu frumușel jos din masina   si mergi  acasă pe jos!  Nu te mai suport.
- Bine  Alpha!  Imi spune  in sens  ironic.

El se da usor  jos  din masina  si tranteste  usa  nervos.  Asa îi  trebuie daca aduce  vorba  de hiena  aia,  nu am fost  rea cu el,  spre apararea  mea  chear  are  nevoie  de miscare.

Ajung  acasa  prima asa ca ma duc direct  la bucatarie  si imi fac un ceai.  Sorb  lacom din cana  alba  plina  cu ceai si astept  sa se întoarcă cei ,, doi feţi frumosi " acasă. Plictiseala  se avanta  asupra  mea , asa ca ma duc in camera  mea.  Ma arunc  pe patul mare care e acoperit de o patura  pufoasa.  Linistea  , cel mai dulce zgomot pentru  urechi.

Nu durează 5 minute  că se aud  zgomote din bucatarie. Nu am nici o reactie  sigur au venit  cei doi.  Ma incrunt  instantaneu cand  aud  mai multe  zgomote  , ca si cum cineva  ar sparge  ceva.  Iau perna  de sub  cap  si mi-o pun pe  fata . Dar tot  se aude  parca din ce in ce mai tare.  Ma ridic  nervosa de pe pat  si pasesc  apasat  spre  usa.  O deschid rapid  , aceasta  miscare  facand  ca ea sa nu scârțâie deloc,  si imi arunc  mainile  pe balustrada  . Priveac cum toata  casa  imi este  devastata  , cinci barbati cat usa darama si sparg totul.  Mainile se duc instantaneu peste gura mea deschisa care e gata sa tipe . Privesc cu ochii mari dând negativ  din cap la ceea ce se întâmplă jos  si pasesc  tot mai nesigura in spate  , departandu-ma de balustrada .

Pun mana  sub  masuta ghiveciului acolo unde  ar trebui sa se afle un pistol,  dar nu este  nimic. Scot telefonul din buzunar si il sun pe David.

- Alo David   ? Am vești proaste!

-Ce e? 

- Pai casa  noastra  e devastata  si din nefericire stiu  pe cine  cauta! 

- Pe cine?  Intreaba el mirat.

- Pe mine  ! Raspund  eu rapid.

- Bun deci  acum trebuie sa faci doar cum iti spun eu!  Du-te in dormitor si ascunde-te  sub pat!

- Esti  prost? 

- Doar  asculta-ma!

- Ok !

Deschid usa  si ma duc repede  in camera la mine facandu-mi vant  sub pat.

- Mai iești?  intreaba el.

- Da!  Raspund  eu incet.

- Va mai dura cam 10-15 secunde!

- Pana cand?

-Pana  cand te  vor  găsi! Trebuie sa ma asculti  ,partea  asta  e foarte importanta, in monetul când te vor gasi trebuie sa imi tipi tot ce vezi, tot descriere orice! 
- Ok,  am înțeles!  Raspund  eu gafaind.

Imediat  isi  fac aparitia in camera  3 barbati  . Se plimba cateva  secunde  prin camera  dupa  care sunetul pasilor  nu se mai aud.  Eu rasuflu  usurata, dar doua  maini  imi prind gleznele.  Eu tip  .

,,Lasa-ma in pace  ! Spun si ma zbat .  Aproximativ 1.80 , Creol  , brunet , ochi negri, cu un tatuaj  pe mana  dreapta cu un soare care se contopește cu o luna !   Tip eu. ''

Atat apuc sa spun inainte sa pierd legatura cu fratele meu.

Perspectiva lui David...

Încă mai tin telefonul la ureche si ma gandesc  la descrierea pe care  mi-a spus-o Stefana. Se aude un zgomot  ca si cum cineva ar fi luat telefonul.

- Ascultă-mă,  nu știu  cine esti  , de unde esti  sau ce vrei  sa faci  dar te previn,  fac asta foarte multi ani, o sa te gasesc si o sa te omor! 
- Succes!  Spune  el cu un accent  rus  apoi inchide  apelul.
....

- Kevin?  Spun intorcadu-ma usor carte el.

- Da!  Raspunde el plictisit.

- Stefana  a fost rapita!  Spun eu privind  in gol.

- Ce?  Ai înnebunit?  Ce tot zici  acolo?

- Mai sunt  72 de ore! 

- Pana cand?

- Pana cand  va disparea  pentru totdeauna!  Spun frecandu-mi fruntea.

Este  a mia oară cand ascult  ultimul  cuvânt spus  de acel tip la telefon.  Trebuie sa fie ceva ce il da de gol  , ceva ce nu poate  ascunde  ceva in accent . Acesta  pare  rus dar... dar are  mici  scapari.

Îi trimit  înregistrarea cu convorbirea  si lui Alex  pentru  a o analiza.  Trebuie sa găsească scaparea NEAPARAT.

...

Au trecut deja  doua  ore,  doua  ore  in care  am simtit  ca mor.   Ceva ce ma mănâncă pe dinauntru.  Îmi sprijin tampla in palme  apoi  ma ridic  de pe scaun si  incep  sa ma plimb  prin camera.  Nimic  nu ma poate  liniști acum.  Ba da Stefana  dar ea nu e aici  , e undeva  la naiba  in praznic. 

Imediat  primesc  un apel  video  de la Alex,  sper  ca stie  ceva  , altfel  e vai de el , si de nervii mei. 

- David  am gasit  cine e tipul , defapt  din ce face  parte.  Face parte dintr-o grupare  rusa...
- Asta am observat si eu dupa accent!  Io tai
- Defapt nu știi tot,  e un fost agent  garman  care a incercat  sa se integreze in gruparea rusa de aici. 
- Ok!  Si alt  ceva?
- Am aflat si cu ce se ocupă! 
- Cu ce?
- Trafic  de persoane! 
- Rahat! 

✒✒✒✒✒✒✒✒✒✒✒✒
Gata si acest  capitol  , sper sa va placă!