Two Souls One Love {SasuSaku}

Intalnirea.

Sakura pov.

Dupa 3 ani...

Suntem in razboi iar Naruto se antreneaza si nu este in sat....Offf doamne te rog ajuta-ne sa se termine cu bine accest razboi. Sunt pe campul de lupta iar in fata mea sta chiar cel care a plecat acum 3 ani fara niciun regret. Chiar Sasuke Uchiha... da acel Sasuke care acum ceva timp mi-a frant inima plecand cu Orochimaru si antrenandu-se pentru al omora pe Itachi, fratele sau mai mare. El a murit de mana lui Sasuke acum cateva luni bune si de atunci inca speram sa se intoarca pana acum, dar cand sa intors nu a vrut sa stea din nou in sat cum era inainte ci a vrut sa il distruga, dar odata cu satul vroia sa distruga orice fiinta din el. Toti erau pe campul de lupat... eu, Ino, Sai, Temari, Shikamaru, Choji, Hinata si fratele ei Neji, aproape toti prieteni mei si ai lui Naruto pana si Gaara si cei din satul nisipului, satul ploi cel al fulgerului si satul pamantului si cel al pietrei se lupta cu cineva dar Naruto nu era de gasit....In fata mea statea el cu o expresie gen „Lasa-ma sa te omor mai repede ca nu vreau sa imi pierd timpul cu tine!" Dar nu vroiam sa fiu chiar asa de fraiera incat sa il las sa ma omoare asa fara nicio lupta...Haaa crede ca doar el sa schimbat, doamne ce as vrea acuma sa curga sange din corpul lui si sa moara in ochi mei....Bine in 2 timpi si trei miscari am inceput sa plang, iar el se uita in sila la mine. Dupa 4-5 minute el se transforma in monstru sau ce era el. Papusa lui era pe jumatate completa. Sas'ke a inceput a ma ataca dar nu am fost in stare sa ii barez loviturile asa ca in ajutorul meu a venit insusi iubitul meu Naruto, caruia cred ca si acuma ii multumesc ca mi-a salvat viata. Cand sa incerce vreo lovitura eu i-am sarit in brate si l-am sarutat pe Sas'ke desigur cu aprobarea iubitului. Acesta mai avea un pic si cadea jos dar de ce zic „mai avea un pic si cadea jos", eram pe jos, iar eu fiind peste el continuand sa il sarut. Nu stiam ce este cu mine... dar simteam nevoia sa ii gust buzele acelea moi si carnoase, vroiam sa il simt aproape de mine. Cand l-am sarutat parca inima vroia sa imi sara din piept. A fost asa de bine sa il simt macar pentru o clipa aproape de mine, chiar daca a fost pentru 5 secunde, totusi m-am simtit bine in bratele lui. Eu nu vroiam sa opresc sarutul dar nici el nu il vroia totusi, il adancea din ce in ce mai tare, dar nu stiu cum, Sasuke scapa iar Naruto ma ia de-o parte si ma intreaba daca sunt bine si de ce am fost asa de fraiera incat sa stau neclintita si sa nu il atac, dar in acelasi timp din privirea lui imi spunea „Bravo Sakura.... in sfarsit ai reusit sa il saruti dar fara ca el sa te respinga". Ii spun pur si simplu nu am putut pentru ca mi-e dor de el, de corpului lui, de simpla lui prezenta si nu mai vroiam sa mai plece un pic din sat. Naruto ma calma si mergem amandoi in sat cu pretextul ca eu sunt ranita grav si ca Naruto trebuie sa ma duca la Tsunade-sama, si apoi acasa, evident m-am dus direct acasa si nu la Tsunade.... Mi-am lasat coechipieri sa se lupte eu nemai fiind in stare sa mai ridic un deget impotriva cuiva. A doua zi veni repede si ma trezesc inainte de rasarit,imi fac siesta de dimineata si ma imbrac tot de razboi. Sper doar ca de data asta sa pot sa incep o lupta cu el, dar vreau doar sa fac tot ce imi simte inima. Am plecat iar pe drum inspre oamenii care m-au protejat toata noaptea de inamici, m-am intalnit ghiciti cu cine..... exact cu Domnul Sasuke Uchiha. Ma opresc din alergat si stau fata in fata cu el dar din pacate corpul mi sa blocat. Am incercat sa il atac dar corpul parca nu reactiona la ordinele date de mintea mea. De odata incepe sa vorbeasca cu mine cu o privire perversa:

- Sakura, de data asta nimeni nu te mai poate salva. Zicea el printre rasete isterice.

Nu puteam spune nimic, pentru ca eram efectiv blocata. Nu stiam ce sa mai fac. La un moment dat el incepe a ma ataca. Cand mai avea un milimetru si ma atingea nu stiu cum dar m-am ferit fara sa vreau. Atunci el spune:

- Sakura, in sfarsit incepe adevarata lupta, nu? spune ranjind ca boul.

- Sasuke, nu stiu daca ma crezi sau nu, dar de acum in colo de cum te vad ca ma ataci pot sa ma feresc sau sa iti barez lovitura hilar nu? spun amuzata de situatia in care eram.

„De ce nu am avut acest reflex si cand am avut nevoie data trecuta" striga eul meu interior in mintea mea, dar o data imi apare in fata o imagine si atunci realizez de ce nu am avut data trecuta reflexul asta. Ieri, cand a venit Sasuke sa ne luptam, iar eu eram fara aparare si el ma ataca, a aparut Naruto care ma salvat. Nu am putut face nimic din cauza lui Naruto. Defapt din cauza ca i-am simtit prezenta. Apoi zic eu cu jumatate de gura razand:
- Deci, sa facem lupta mai interesanta nu , Sasuke? Il intreb eu pe el cu curiozitate inainte sa fac tehnica secreta.

- Ai dreptate,Sakura,atunci....o sa iti para rau ca mai enervat in halul asta...dar ai grija nu muri inainte sa incerc o tehnica pe tine ca vreau sa ma joc un pic. spuse el razand haotic.